accidental definitie

ACCIDENTÁL, -Ă adj. Întâmplător; (p. ext.) neesențial. [Cf. fr. accidentel, engl. accidental]. adjectiv accidental

ACCIDENTÁL, -Ă adj. 1. întâmplător, fortuit. 2. secundar, neesențial. (< fr. accidentel) adjectiv accidental

ACCIDENTÁL, -Ă, accidentali, -e, adj. Întâmplător; p. ext. secundar, neesențial. – După fr. accidentel. adjectiv accidental

*accidentál, -ă adj. (d. accident; fr. accidentel). Întîmplător, neprevăzut: întîlnire accidentală. Adv. Din întîmplare. adjectiv accidental

accidentál adj. m., pl. accidentáli; f. accidentálă, pl. accidentále adjectiv accidental

accidental a. ce vine pe neașteptate. ║ adv. din întâmplare. adjectiv accidental

ACCIDENTÁL, -Ă, accidentali, -e, adj. întâmplător; incidental. ♦ Secundar, neesențial. – Din fr. accidentel. adjectiv accidental

ACCIDENTÁL, -Ă, accidentali, -e, adj. Care se datorește unui accident, care se ivește sau se petrece din întîmplare, în mod neprevăzut sau neașteptat; întîmplător; p. ext. neesențial. În numeroase experiențe, neglijîndu-se unele aspecte accidentale, neesențiale, simplificîndu-se datele, amplificîndu-se efectele, făcîndu-se astfel mai vizibile manifestările relațiilor cauzale, se urmărește tocmai reliefarea a ceea ce e important, necesar in legătura dintre fenomene. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 348, 2/1. adjectiv accidental

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului accidental

accidental   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular accidental accidentalul accidenta accidentala
plural accidentali accidentalii accidentale accidentalele
genitiv-dativ singular accidental accidentalului accidentale accidentalei
plural accidentali accidentalilor accidentale accidentalelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z