accidenta definitie
- Vezi aici mai multe rimeaccidenta
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuac
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuacc
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuta
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cunta
accidénță s. f., g.-d.art. accidénței; pl. accidénțe substantiv femininaccidență
ACCIDÉNȚE s. f. pl. Lucrări tipografice variate cu un specific propriu (afișe, programe, cărți de vizită etc.). – După germ. Akzidenzen. substantiv femininaccidențe
ACCIDÉNȚE s.f.pl. Lucrări tipografice mărunte și variate (afișe, programe etc.). [< germ. Akzidenz]. substantiv femininaccidențe
ACCIDÉNȚE s. f. pl. lucrări tipografice mărunte și variate (afișe, invitații, programe etc.). (< germ. Akzidenzen) substantiv femininaccidențe
ACCIDÉNȚĂ, accidențe s. f. Lucrare tipografică de tip special care folosește în mod variat literele, liniile și ornamentele în scopul realizării unor efecte de reclamă. – Din germ. Akzidenz. substantiv femininaccidență
ACCIDÉNȚE s. f. pl. (Și în expr. lucrări de accidențe) Lucrări tipografice mărunte, variate, ornamentale. Lucrări de accidențe sînt: cărțile de vizită, invitațiile de nuntă etc. substantiv femininaccidențe
ACCIDENTÁ vb. I. tr., refl. A (se) răni într-un accident. [< accident + -a]. verb tranzitivaccidenta
ACCIDENTÁ vb. tr., refl. a (se) răni într-un accident. (< fr. accidenter) verb tranzitivaccidenta
ACCIDENTÁ, accidentez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) răni într-un accident. – Din accident. verb tranzitivaccidenta
accidentá (a ~) vb., ind. prez. 3 accidenteáză verb tranzitivaccidenta
ACCIDENTÁ, accidentez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) răni într-un accident. – Din accident. verb tranzitivaccidenta
*accidentéz v. tr. (d. accident; fr. accidenter). Fac accidente (adîncăturĭ saŭ rîdicăturĭ): a accidenta un teren. Muz. Pun dieze, bemoluri, becare. Fig. Variez: a-ți accidenta stilu. verb tranzitivaccidentez
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiaccidenta
| accidenta substantiv feminin | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)accidenta | accidentare | accidentat | accidentând | singular | plural | ||
| accidentând | accidentați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | accidentez | (să)accidentez | accidentam | accidentai | accidentasem | |
| a II-a (tu) | accidentezi | (să)accidentezi | accidentai | accidentași | accidentaseși | ||
| a III-a (el, ea) | accidentează | (să)accidentai | accidenta | accidentă | accidentase | ||
| plural | I (noi) | accidentăm | (să)accidentăm | accidentam | accidentarăm | accidentaserăm | |
| a II-a (voi) | accidentați | (să)accidentați | accidentați | accidentarăți | accidentaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | accidentează | (să)accidenteze | accidentau | accidentară | accidentaseră | ||