ACCESIÚNE s.f. (Jur.) Mod de dobândire a unei proprietăți, rezultând din alipirea naturală sau prin acțiunea cuiva a unui bun la un alt bun mai important. [Pron. -si-u-. / < fr. accession, lat. accessio]. substantiv feminin accesiune
ACCESIÚNE s. f. (jur.) mod de dobândire a unei proprietăți prin alipirea unui bun la altul mai important. (< fr. accession, lat. accessio) substantiv feminin accesiune
*accesiúne f. (lat. ac-cessio, -ónis. V. acced, cesiune. Adeziune: a da accesiunea ta unuĭ (saŭ la un) tractat. Suire pe tron: accesiunea la putere. Dreptu de accesiune, dreptu proprietaruluĭ la venitu proprietățiĭ. substantiv feminin accesiune
accesiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. accesiúnii; pl. accesiúni substantiv feminin accesiune
ACCESIÚNE, accesiuni, s. f. Mod de dobândire a proprietății rezultând din alipirea naturală sau prin intervenția omului a unui bun la un alt bun mai important, aparținând altei persoane. [Pr: -si-u-] – Din fr. accesion. substantiv feminin accesiune
accesiune substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | accesiune | accesiunea |
plural | accesiuni | accesiunile | |
genitiv-dativ | singular | accesiuni | accesiunii |
plural | accesiuni | accesiunilor |