ACCEPTÓR s.m. Atom, grup de atomi sau de ioni cu învelișul electronic exterior incomplet. [Pron. ac-cep-. / < fr. accepteur]. adjectivacceptor
ACCEPTÓR, -OÁRE s. m. 1. (atom) capabil a primi electroni suplementari. 2. (substanță chimică) care poate fixa o altă substanță. (< fr. accepteur) adjectivacceptor
ACCEPTÓR, acceptori, s. m. (Fiz.) Atom trivalent care, introdus într-un semiconductor, primește electroni de la un atom din rețeaua cristalină a acestuia. – Din fr. accepteur. adjectivacceptor
acceptór1 adj. m., pl. acceptóri; f. sg. și pl. acceptoáre adjectivacceptor
acceptór2 s. m., pl. acceptóri adjectivacceptor
ACCEPTÓR, -OÁRE, acceptori, -oare, adj., s. m. (Fiz.) (Atom de natură străină) care poate primi un electron suplimentar, determinând apariția unui gol pozitiv în masa unui semiconductor. – Din fr. accepteur. adjectivacceptor
acceptor adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | acceptor | acceptorul | acceptoare | acceptoarea |
plural | acceptori | acceptorii | acceptoare | acceptoarele | |
genitiv-dativ | singular | acceptor | acceptorului | acceptoare | acceptoarei |
plural | acceptori | acceptorilor | acceptoare | acceptoarelor |