reduceri si promotii 2018
Definitie acceptare - ce inseamna acceptare - Dex Online

acceptare definitie

ACCEPTÁRE s.f. Acțiunea de a accepta și rezultatul ei; primire, consimțire. ♦ (Cont.) Consimțământul întreprinderii cumpărătoare pentru achitarea unei cereri de plată emise de întreprinderea furnizoare; ordinul dat băncii pentru achitarea documentului de plată acceptat. [< accepta]. substantiv feminin acceptare

ACCEPTÁRE s. f. 1. acțiunea de a accepta. 2. (cont.) consimțământ al întreprinderii cumpărătoare pentru achitarea furnizoare; accept. 3. (jur.) manifestare a voinței de a dobândi un drept, o moștenire, o ofertă. (< accepta) substantiv feminin acceptare

ACCEPTÁRE, acceptări, s. f. Acțiunea de a accepta; primire, consimțire. ♦ (În decontările între întreprinderile socialiste) Consimțământul întreprinderii cumpărătoare pentru achitarea unei cereri de plată emise de întreprinderea furnizoare; ordin dat băncii de întreprinderea cumpărătoare pentru achitarea documentului de plată acceptat. substantiv feminin acceptare

acceptáre s. f., g.-d. art. acceptắrii; pl. acceptắri substantiv feminin acceptare

ACCEPTÁRE, acceptări, s. f. Acțiunea de a accepta și rezultatul ei. ♦ Con­simțământ al întreprinderii cumpărătoare pentru achitarea unei cereri de plată emise de întreprinderea furnizoare. ♦ Semnătură de aprobare pusă pe o poliță prin care semnatarul se obligă să plătească la scadență suma din polița respectivă; accept. ♦ Manifestare a voinței de a dobândi un anumit drept ori de a primi o succesiune sau o ofertă de încheiere a unui contract. – V. accepta. substantiv feminin acceptare

ACCEPTÁRE, acceptări, s. f. Acțiunea de a accepta; primire. Acceptarea unei propuneri, a A fost o greșeală acceptarea lui Eliade la rolul de conducere, primirea lui în societatea << Frăția ». CAMIL PETRESCU, B. 213. ♦ Consimțămîntul cuiva de a efectua o plată pe baza facturilor sau a altor documente prezentate la plată. substantiv feminin acceptare

*acceptațiúne f. (lat. acceptátio, -ónis). Acțiunea de a accepta. – Și -áție, dar ob. -áre. substantiv feminin acceptațiune

*accept și -éz, a v. tr. (lat. acceptáre, d. ac-cípere, ac-céptum a primi. V. încep. Primesc de bună voie: accept un dar.arăt gata de: accept lupta. Accept o poliță, mă angajez s' o plătesc la scadență. verb tranzitiv accept

ACCEPTÁ vb. I. tr. A se învoi, a primi, a consimți, a admite. [Pron. ac-cep-. / cf. fr. accepter, lat. acceptare]. verb tranzitiv accepta

ACCEPTÁ vb. tr. a primi, a consimți, a fi de acord. (< fr. accepter, lat. acceptare) verb tranzitiv accepta

acceptá (a ~) vb., ind. prez. 3 accéptă verb tranzitiv accepta

acceptà v. 1. a primi (bucuros) 2. a semna o poliță. verb tranzitiv acceptà

acceptá (acceptát, át), vb. – A fi de acord, a admite. < Fr. accepter.Der. accept, s. n., din germ. Akzept care coincide cu pers. I de la accepta; acceptabil, adj.; acceptant, s. m. (persoană care acceptă); accepțiune, s. f. verb tranzitiv accepta

ACCEPTÁ, accépt, vb. I. Tranz. A primi, a consimți să...; a fi de acord cu...; a admite, a aproba. – Fr. accepter (lat. lit. acceptare). verb tranzitiv accepta

ACCEPTÁ, accépt, vb. I. Tranz. A fi de acord cu...; a primi, a consimți să...; a admite, a aproba, a încuviința. ♦ A suporta, a tolera. – Din fr. accepter, lat. acceptare. verb tranzitiv accepta

ACCEPTÁ, accépt, vb. I. Tranz. (În opoziție cu refuza; cu privire la oferte, la propuneri) A primi, a consimți la..., a se învoi la... Accept invitația. ♦ (Cu privire la o situație, la un fapt) A fi de acord cu..., a se învoi la..., a admite, a aproba. Nu pot să accept vorbirea aceasta decît cu largi rezerve. GALACTION, O. I 226. verb tranzitiv accepta

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului acceptare

acceptare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acceptare acceptarea
plural acceptări acceptările
genitiv-dativ singular acceptări acceptării
plural acceptări acceptărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z