*accept și -éz, a -á v. tr. (lat. acceptáre, d. ac-cípere, ac-céptum a primi. V. încep. Primesc de bună voie: accept un dar. Mă arăt gata de: accept lupta. Accept o poliță, mă angajez s' o plătesc la scadență. verb tranzitivaccept
acceptá (acceptát, át), vb. – A fi de acord, a admite. < Fr. accepter. – Der. accept, s. n., din germ. Akzept care coincide cu pers. I de la accepta; acceptabil, adj.; acceptant, s. m. (persoană care acceptă); accepțiune, s. f. verb tranzitivaccepta
ACCEPTÁ vb. I. tr. A se învoi, a primi, a consimți, a admite. [Pron. ac-cep-. / cf. fr. accepter, lat. acceptare]. verb tranzitivaccepta
ACCEPTÁ vb. tr. a primi, a consimți, a fi de acord. (< fr. accepter, lat. acceptare) verb tranzitivaccepta
ACCEPTÁ, accépt, vb. I. Tranz. A primi, a consimți să...; a fi de acord cu...; a admite, a aproba. – Fr. accepter (lat. lit. acceptare). verb tranzitivaccepta
acceptá (a ~) vb., ind. prez. 3 accéptă verb tranzitivaccepta
acceptà v. 1. a primi (bucuros) 2. a semna o poliță. verb tranzitivacceptà
ACCEPTÁ, accépt, vb. I. Tranz. A fi de acord cu...; a primi, a consimți să...; a admite, a aproba, a încuviința. ♦ A suporta, a tolera. – Din fr. accepter, lat. acceptare. verb tranzitivaccepta
ACCEPTÁ, accépt, vb. I. Tranz. (În opoziție cu refuza; cu privire la oferte, la propuneri) A primi, a consimți la..., a se învoi la... Accept invitația. ♦ (Cu privire la o situație, la un fapt) A fi de acord cu..., a se învoi la..., a admite, a aproba. Nu pot să accept vorbirea aceasta decît cu largi rezerve. GALACTION, O. I 226. verb tranzitivaccepta
accepta verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)accepta | acceptare | acceptat | acceptând | singular | plural | ||
acceptând | acceptați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | accept | (să)accept | acceptam | acceptai | acceptasem | |
a II-a (tu) | accepți | (să)accepți | acceptai | acceptași | acceptaseși | ||
a III-a (el, ea) | acceptă | (să)acceptai | accepta | acceptă | acceptase | ||
plural | I (noi) | acceptăm | (să)acceptăm | acceptam | acceptarăm | acceptaserăm | |
a II-a (voi) | acceptați | (să)acceptați | acceptați | acceptarăți | acceptaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | acceptă | (să)accepte | acceptau | acceptară | acceptaseră |