Alege sensul dorit: accept -substantiv neutru accept -verb tranzitiv

accept definitie

ACCÉPT s.n. Înscris, act prin care cineva se obligă să achite o datorie la scadență. [< germ. Akzept, cf. lat. acceptus]. substantiv neutruaccept

accépt s. n. substantiv neutruaccept

ACCÉPT s. n. 1. înscris prin care cineva se obligă să achite o datorie la scadență. 2. acord, aprobare. (< germ. Akzept) substantiv neutruaccept

ACCÉPT, accepte, s. n. Document de credit emis de o întreprindere asupra alteia și prevăzut cu o mențiune semnată de aceasta din urmă, prin care se obligă să achite o anumită sumă de bani la termenul fixat de emitent. – Germ. Akzept (lat. lit. acceptus). substantiv neutruaccept

accept n. poliță, efect de comerț prin care o persoană se obligă să plătească la scadență o sumă hotărîtă. substantiv neutruaccept

ACCÉPT s. n. Consimțământ scris pe o poliță, prin care o persoană, desemnată de emitentul poliței, se obligă să achite beneficiarului, la scadență, suma de bani din poliță. ♦ Încuviințare, aprobare. – Din germ. Akzept, lat. acceptus. substantiv neutruaccept

ACCEPT, accepte, s. n. Hîrtie de valoare prin care cineva se obligă să achite o sumă de bani pînă la un anumit termen. V. poliță. substantiv neutruaccept

*accept și -éz, a v. tr. (lat. acceptáre, d. ac-cípere, ac-céptum a primi. V. încep. Primesc de bună voie: accept un dar.arăt gata de: accept lupta. Accept o poliță, mă angajez s' o plătesc la scadență. verb tranzitivaccept

ACCEPTÁ vb. I. tr. A se învoi, a primi, a consimți, a admite. [Pron. ac-cep-. / cf. fr. accepter, lat. acceptare]. verb tranzitivaccepta

ACCEPTÁ vb. tr. a primi, a consimți, a fi de acord. (< fr. accepter, lat. acceptare) verb tranzitivaccepta

acceptá (acceptát, át), vb. – A fi de acord, a admite. < Fr. accepter.Der. accept, s. n., din germ. Akzept care coincide cu pers. I de la accepta; acceptabil, adj.; acceptant, s. m. (persoană care acceptă); accepțiune, s. f. verb tranzitivaccepta

ACCEPTÁ, accépt, vb. I. Tranz. A primi, a consimți să...; a fi de acord cu...; a admite, a aproba. – Fr. accepter (lat. lit. acceptare). verb tranzitivaccepta

acceptá (a ~) vb., ind. prez. 3 accéptă verb tranzitivaccepta

acceptà v. 1. a primi (bucuros) 2. a semna o poliță. verb tranzitivacceptà

ACCEPTÁ, accépt, vb. I. Tranz. A fi de acord cu...; a primi, a consimți să...; a admite, a aproba, a încuviința. ♦ A suporta, a tolera. – Din fr. accepter, lat. acceptare. verb tranzitivaccepta

ACCEPTÁ, accépt, vb. I. Tranz. (În opoziție cu refuza; cu privire la oferte, la propuneri) A primi, a consimți la..., a se învoi la... Accept invitația. ♦ (Cu privire la o situație, la un fapt) A fi de acord cu..., a se învoi la..., a admite, a aproba. Nu pot să accept vorbirea aceasta decît cu largi rezerve. GALACTION, O. I 226. verb tranzitivaccepta

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiaccept

accept  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular accept acceptul
plural accepte acceptele
genitiv-dativ singular accept acceptului
plural accepte acceptelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z