ACCÉPȚIE, accepții, s. f. Înțeles, sens, valoare a unui cuvânt, a unui afix etc. [Var.: accepțiúne s. f.] – Din fr. acception, lat. acceptio, -onis. substantiv feminin accepție
ACCEPȚIÚNE s.f. v. accepție. substantiv feminin accepțiune
ACCEPȚIÚNE s. f. v. accepție. substantiv feminin accepțiune
*accepțiúne f. (lat. accéptio, -ónis). Rar. Preferență: a da dreptate fără accepțiune de persoane. Gram. Înțelesu în care se ĭa o vorbă: accepțiune proprie saŭ figurată, de ex.: căldura foculuĭ (propriŭ) căldura discursuluĭ (figurat). – Și -épție. substantiv feminin accepțiune
accepți(un)e f. sensul în care se ia o vorbă: accepțiune proprie și figurată. substantiv feminin accepțiune
ACCEPȚIÚNE s. f. v. accepție. substantiv feminin accepțiune
ACCEPȚIÚNE s. f. v. accepție. substantiv feminin accepțiune
| accepțiune | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | accepțiune | accepțiunea |
| plural | accepțiuni | accepțiunile | |
| genitiv-dativ | singular | accepțiuni | accepțiunii |
| plural | accepțiuni | accepțiunilor | |