accentua definitie

credit rapid online ifn

ACCENTUÁ vb. I. 1. tr. A scoate în evidență prin accent (ori printr-un semn grafic) o silabă (sau un cuvânt într-o frază). ♦ (Fig.) A reliefa, a sublinia. 2. refl. (Fig.) A se mări, a spori, a crește. [Pron. ac-cen-tu-a. / < fr. accentuer]. verb tranzitivaccentua

ACCENTUÁ vb. I. tr. 1. a scoate în evidență prin accent. 2. (fig.) a reliefa, a sublinia. II. refl. (fig.) a se mări, a crește treptat. (< fr. accentuer) verb tranzitivaccentua

credit rapid online ifn

ACCENTUÁ, accentuez, vb. I. 1. Tranz. A marca prin accent sau prin alt semn o silabă sau un cuvânt; a reliefa o propoziție sau o frază, prin intonație. ♦ Fig. A sublinia, a întări. 2. Refl. Fig. A crește, a spori. [Pr.: -tu-a] – După fr. accentuer. verb tranzitivaccentua

accentuá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 accentueáză, 1 pl. accentuắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să accentuéze (-tu-e-); ger. accentuấnd (-tu-ând) verb tranzitivaccentua

accentuà v. 1. a rosti cuvintele după regulele accentului tonic; 2. a pune accentele în scris; 3. fig. a face să reiasă, a exprima cu energie și claritate. verb tranzitivaccentuà

ACCENTUÁ, accentuez, vb. I. 1. Tranz. A marca prin accent (1). ♦ Fig. A sublinia, a întări, a pune în evidență, a reliefa. 2. Refl. Fig. A se intensifica. [Pr.: -tu-a] – Din fr. accentuer. verb tranzitivaccentua

ACCENTUÁ, accentuez, vb. I. 1. T r a n z. A marca prin accent (ori printr-un semn grafic) o silabă sau un cuvînt; a scoate în relief o propoziție sau o frază, prin intonație ori prin mărirea intensității vocii. Accentuăm silaba penultimă. ◊ F i g. A scoate în relief, a sublinia, a întări, a apăsa. V-am vorbit rîndul trecut de faptul acesta. Și am accentuat că el are o mare însemnătate. 2. R e f l. F i g. A spori, a crește. Contradicțiile din lagărul imperialist se accentuează tot mai mult.Tălăzuirea cîmpiilor se accentuează, iar valurile lor domoale se umflă și se urcă spre cer. BOGZA, C. O. 153. - Pronunțat: -tu-a. verb tranzitivaccentua

*accentuéz v. tr. (mlat. accentuare, fr. accentuer). Pun accentu [!]. Variez vocea. Fig. Scot în relief. verb tranzitivaccentuez

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiaccentua

accentua  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)accentua accentuare accentuat accentuând singular plural
accentuând accentuați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) accentuez (să)accentuez accentuam accentuai accentuasem
a II-a (tu) accentuezi (să)accentuezi accentuai accentuași accentuaseși
a III-a (el, ea) accentuea (să)accentuai accentua accentuă accentuase
plural I (noi) accentuăm (să)accentuăm accentuam accentuarăm accentuaserăm
a II-a (voi) accentuați (să)accentuați accentuați accentuarăți accentuaserăți
a III-a (ei, ele) accentuea (să)accentueze accentuau accentua accentuaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z