ACAUSTOBIOLÍT s.n. Rocă sedimentară de origine organică, având proprietatea de a nu arde. [< fr. acaustobiolite, cf. gr. a – fără, kaustos – combustibil, bios – viață, lithos – piatră]. substantiv neutru acaustobiolit
ACAUSTOBIOLÍT s. n. rocă sedimentară organogenă care nu arde. (< fr. acaustobiolite) substantiv neutru acaustobiolit
acaustobiolít (-ca-us-, -bi-o-) s. n., pl. acaustobiolíte substantiv neutru acaustobiolit
ACAUSTOBIOLÍT, acaustobiolite, s. n. Rocă sedimentară de origine organică, necombustibilă. [Pr.: -ca-us-to-bi-o-] – Din fr. acaustobiolite. substantiv neutru acaustobiolit
acaustobiolit substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | acaustobiolit | acaustobiolitul |
plural | acaustobiolite | acaustobiolitele | |
genitiv-dativ | singular | acaustobiolit | acaustobiolitului |
plural | acaustobiolite | acaustobiolitelor |