acatist definitie

acátist (-te), s. n. – 1. Imn și slujbă bisericească ortodoxă în cinstea Fecioarei Maria sau a unor sfinți. – 2. Listă de nume date preotului spre a se ruga pentru persoanele înscrise pe ea. < Gr. ἀϰάϑιστος, din ϰαϑίζω „a sta jos”, cu α – privativ, deoarece este vorba de imnuri care se cîntă stînd în picioare. – Der. acatistier, s. n. (colecție de imnuri). substantiv neutruacatist

ACATÍST, acatiste, s. n. Slujbă bisericească cuprinzând rugăciuni și cântări în cinstea fecioarei Maria și a unor sfinți. ♢ Expr. A da acatiste = a cere preotului să rostească anumite rugăciuni. [Acc. și: acátist] – Slav (v. sl. akatistŭ <gr.). substantiv neutruacatist

acatíst / acátist s. n., pl. acatíste / acátiste substantiv neutruacatist

acátist n., pl. e (ngr. și vgr. akáthistos, neașezat, care nu șade în picioare. V. catizmă). Bis. Imn bisericesc în timpu cîntăriĭ căruĭa se stă în picioare. Ceĭa ce se dă preutuluĭ care cîntă acest imn: am să daŭ acatiste pe la toate bisericile, dor [!] mĭ-a ajuta Dumnezeŭ. substantiv neutruacatist

acatist n. 1. imn în onoarea sfintei Fecioare, ce se cântă în picioare; 2. ceeace se dă preotului care face aceste rugăciuni: am să dau acatiste pe la toate bisericile; 3. acatistier: acatistul Bunei Vestiri. [Gr. mod. AKÀTISTOS, lit. neșezând, acatistul citindu-se în picioare]. substantiv neutruacatist

ACATÍST, acatiste, s. n. 1. Imn și slujbă bisericească ortodoxă în cinstea Fecioarei Maria sau a unor sfinți. 2. Listă de nume dată preotului spre a se ruga pentru persoanele înscrise pe ea. ◊ Expr. A da acatiste (sau un acatist) = a cere preotului să rostească anumite rugăciuni pentru îndeplinirea unei dorințe. [Acc. și: acátist] – Din sl. akatistŭ. substantiv neutruacatist

ACATÍST, acatiste, s. n. Rugăciune bisericească. Dădu preotului bani să citească un acatist pentru îndepărtarea dușmanilor. DUMITRIU, N. 121. ◊ Expr. A da acatiste = a pune preotul să rostească rugăciuni. ◊ (F i g.) Rămînea lefter, dar dădea acatiste că a scăpat cu-atît. PAS, Z. I 152. – Accentuat și: acátist. substantiv neutruacatist