ACANTO- Element prim de compunere savantă, cu semnificația „spin”. [< fr. acanth(o)-, cf. lat. acanthus, gr. akantha]. invariabilacanto
ACÁNTĂ s.f. 1. Plantă ierboasă cu frunze mari și cu flori albe sau trandafirii, grupate în formă de spic; talpa-ursului. 2. Ornament care imită frunza acestei plante, folosit la decorarea capitelului corintic și compozit. 3. Apofiza spinoasă a vertebrelor. [Var. acant s.m. / < fr. acanthe, cf. lat. acanthus < gr. akantha – spin]. substantiv femininacantă
ACÁNTĂ s. f. 1. plantă erbacee decorativă, cu frunze mari, penate, grupate în formă de spic. 2. motiv decorativ, care stilizează frunza acestei plante. 3. apofiza spinoasă a vertebrelor. (< fr. acanthe, lat. acanthus, gr. akantha) substantiv femininacantă
ACÁNTĂ, acante, s. f. 1. Nume dat mai multor specii de plante decorative ale căror frunze și rădăcini sunt folosite în medicină (Acanthus). 2. Ornament arhitectonic care imită frunzele acestei plante. – Fr. acanthe (lat. lit. acanthus). substantiv femininacantă
acántă s. f., g.-d. art. acántei; pl. acánte substantiv femininacantă
ACÁNTĂ, acante, s. f. 1. (Bot.) Talpa-ursului. 2. Ornament arhitectonic pe capitelurile clădirilor construite în stil corintic, care imită frunzele acestei plante. substantiv femininacantă
ACÁNTĂ, acante, s. f. 1. Nume dat mai multor specii de plante erbacee decorative din familia acantaceelor, ale căror frunze mari, penate, uneori spinoase, și rădăcini sunt folosite în medicină (Acanthus). 2. Ornament arhitectonic caracteristic capitelurilor corintice și compozite, care imită frunzele de acantă (1). [Var.: acánt s. m.] – Din fr. acanthe, lat. acanthus. substantiv femininacantă