ACADEMÍSM s.n. Spirit, manieră, fel de a se comporta academic. ♦ Manieră în artă care cultivă un ideal de frumusețe rece și convențională. ♦ Curent în arta sec. XIX, constând în imitarea servilă și fără originalitate a modelelor antice sau clasice; (peior.) lipsă de originalitate a unor opere artistice, viziuni estetice sau modalități de expresie artistică. [Cf. fr. académisme, germ. Akademismus]. substantiv neutruacademism
ACADEMÍSM s. n. 1. imitație servilă, fără originalitate, a modelelor antice sau ale Renașterii. ◊ manieră în artă care cultivă un ideal de frumusețe rece și convențional. 2. fel de a se comporta academic. (< fr. académisme) substantiv neutruacademism
academísm s. n. substantiv neutruacademism
ACADEMÍSM s. n. 1. Atitudine estetică promovând imitația necondiționată a creațiilor artei antice și ale Renașterii. ♦ Trăsătură caracteristică oricărei arte care cultivă un ideal de frumusețe canonică, convențională, manieristă. 2. Fel de a se comporta academic (2), rigid, rece. – Din fr. académisme. substantiv neutruacademism
academism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | academism | academismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | academism | academismului |
plural | — | — |