abuziv definitie

ABUZÍV, -Ă adj. 1. Care întrece măsura; excesiv. 2. Arbitrar; ilegal. [Cf. fr. abusif, lat. abusivus]. adjectivabuziv

ABUZÍV, -Ă, abuzivi, -e, adj. 1. Exagerat, excesiv. Întrebuințare abuzivă a unui medicament. 2. (Despre acțiunile omului) Arbitrar, ilegal; (despre oameni) care abuzează de puterea sa. – Fr. abusif (lat. lit. abusivus). adjectivabuziv

*abuzív, -ă adj. (lat. abusivus). Contrar regulelor saŭ legilor, excesiv: fapte abuzive. Adv. În mod abuziv. adjectivabuziv

abuzív adj. m., pl. abuzívi; f. abuzívă, pl. abuzíve adjectivabuziv

abuziv a. prin abuz, nedrept. ║ adv. fără cuvânt, fără cale. adjectivabuziv

ABUZÍV, -Ă, abuzivi, -e, adj. 1. Exagerat, excesiv. 2. (Despre acțiunile omului) Arbitrar, ilegal; (despre oameni) care comite un abuz (1), care abuzează de puterea sa. – Din fr. abusif, lat. abusivus. adjectivabuziv

ABUZÍV, -Ă, abuzivi, -e, adj. 1. Care întrece măsura; exagerat, excesiv. Folosire abuzivă a unui medicament. 2. (Despre acțiuni ale omului) Făcut prin abuz de putere: arbitrar, ilegal. Act abuziv. Măsură abuzivă. ♦ (Despre oameni, rar) Care abuzează de calitatea sau de puterea sa. Funcționar abuziv. adjectivabuziv