ABURÓS, -OÁSĂ, aburoși, -oase, adj. (Rar) Acoperit cu aburi; din care ies aburi; ca aburii. – Din abur + suf. -os. adjectivaburos
*aburós, -oásă adj. (după vaporos). Plin de abur: un cîmp aburos. Rar ca aburu: un văl aburos. adjectivaburos
aburós (rar) adj. m., pl. aburóși; f. aburoásă, pl. aburoáse adjectivaburos
aburos a. 1. plin de aburi: pe stânca aburoasă arde luna cea bălae BOL.; 2. diafan: cu aburosul zovon de filaliu OD. adjectivaburos
ABURÓS, -OÁSĂ, aburoși, -oase, adj. (Rar) Acoperit cu aburi (1); din care ies aburi; ca aburii. – Abur + suf. -os. adjectivaburos
ABURÓS, -OÁSĂ, aburoși, -oase, adj. (Rar) Acoperit cu aburi, plin de aburi: din care ies aburi. Torente spumoase... Curg în văile-aburoase. ALECSANDRI, P. A. 190. (Poetic) Respirația aburoasă și nemărginită a nopții aruncase un lințoliu subțire și străveziu de neguri albe peste pîrăul care, tremurînd parcă de frig pe pietrele-i reci, luneca cu murmur grăbit. HOGAȘ, M. N. 156. adjectivaburos
aburos adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | aburos | aburosul | aburoasă | aburoasa |
plural | aburoși | aburoșii | aburoase | aburoasele | |
genitiv-dativ | singular | aburos | aburosului | aburoase | aburoasei |
plural | aburoși | aburoșilor | aburoase | aburoaselor |