reduceri si promotii 2018
Definitie abundare - ce inseamna abundare - Dex Online

abundare definitie

abundá (-d, -át), vb. – A fi, a se găsi din belșug, a prisosi. < Lat. abundare (sec. XIX). Puțin folosit, mai ales la pers. a 3-a, ceea ce explică oscilația între abund și abundez. Der. abundent, adj.; abundență, s. f. Amîndouă formele sînt dezaprobate de unii gramaticieni conservatori, care pledează pentru abundant și abundanță. Totuși primele forme s-au generalizat, datorită confuziei ușor de făcut între terminațiile fr. -ant și -ent: fr. abondant > abundent și fr. contondant > contundent, ca și fr. pénitent > penitent. substantiv feminin abunda

ABUNDÁ vb. I. intr. 1. A fi din belșug, a prisosi. 2. (Rar) A avea, a poseda din belșug. [Cf. lat. abundare, fr. abonder]. substantiv feminin abunda

*abúnd și -éz, a v. intr. (lat. abundare, d. unda, undă val). Îs în abundanță: grîu abundă în țară. Îs îmbelșugat: țara abundă în grîŭ. verb abund

ABUNDÁ vb. I. intr. 1. A fi din belșug, a prisosi. 2. (Rar) A avea, a poseda din belșug. [Cf. lat. abundare, fr. abonder]. verb abunda

abundá (a ~) vb., ind. prez. 3 abúndă; ger. abundấnd verb abunda

abundà v. a prisosi: România abundă în vii. verb abundà

abundá (-d, -át), vb. – A fi, a se găsi din belșug, a prisosi. < Lat. abundare (sec. XIX). Puțin folosit, mai ales la pers. a 3-a, ceea ce explică oscilația între abund și abundez. Der. abundent, adj.; abundență, s. f. Amîndouă formele sînt dezaprobate de unii gramaticieni conservatori, care pledează pentru abundant și abundanță. Totuși primele forme s-au generalizat, datorită confuziei ușor de făcut între terminațiile fr. -ant și -ent: fr. abondant > abundent și fr. contondant > contundent, ca și fr. pénitent > penitent. verb abunda

ABUNDÁ, pers. 3 abúndă, vb. I. Intranz. 1. A fi, a se găsi din belșug, în mare cantitate. 2. A avea, a conține, a folosi din belșug. Piesa abundă în scene comice.Fr. abonder (lat. lit. abundare). verb abunda

ABUNDÁ, pers. 3 abúndă, vb. I. Intranz. 1. A fi, a se găsi din belșug, în mare cantitate; a prisosi. 2. A avea, a conține; a folosi din belșug. – Din fr. abonder, lat. abundare. verb abunda

ABUNDÁ, pers. 3 abúndă, vb. I. I n t r a n z. A fi, a se găsi, a exista din abundență. Pe piață abundă produsele alimentare. ♦ (Franțuzism rar; urmat de determinări introduse prin prep. « în ») A poseda din belșug. Articolele din presa imperialistă abundă în argumente false. – Prez. ind. și: (nerecomandabil) abundează (IBRĂILEANU, A. 104). verb abunda

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului abundare

abundare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abundare abundarea
plural abundări abundările
genitiv-dativ singular abundări abundării
plural abundări abundărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z