abstracțiune definitie

ABSTRÁCȚIE, abstracții, s. f. Abstractizare; (concr.) lucru abstract. ◊ Expr. A face abstracție de... = a nu lua în considerare; a ignora. [Var.: abstracțiúne s. f.] – Din fr. abstraction, lat. abstractio, -onis. substantiv feminin abstracție

ABSTRACȚIÚNE s.f. v. abstracție. substantiv feminin abstracțiune

ABSTRACȚIÚNE s. f. v. abstracție. substantiv feminin abstracțiune

*abstracțiúne f. (lat. abstráctio, -ónis). f. Operațiunea pin [!] care izolăm în minte lucruri unite: Descartes, făcînd abstracțiune de faimoasa sa sistemă a vîrtejurilor, a fost un mare filosof. Pl. Preocupațiunĭ, visărĭ: e în abstracțiunĭ continue. A face abstracțiune de ceva, a nu considera ceva. – Și -ácție. substantiv feminin abstracțiune

abstracțiúne v. abstrácție substantiv feminin abstracțiune

abstracți(un)e f. 1. fapta de a abstrage și rezultatul ei: lucrul abstras, care n’are altă realitate decât în spiritul nostru: fac abstracțiune de, nu țin seamă de...; 2. operațiunea spiritului care separă ceeace este unit în realitate: ex. a considera coloarea unei flori în afară de forma sau de mirosul ei. substantiv feminin abstracțiune

ABSTRACȚIÚNE s. f. v. abstracție. substantiv feminin abstracțiune

ABSTRACȚIÚNE s. f. v. abstracție. substantiv feminin abstracțiune