reduceri si promotii 2018
Definitie abstinență - ce inseamna abstinență - Dex Online

abstinență definitie

ABSTINÉNȚĂ s.f. Faptul de a-și impune anumite restricții; abținere de la anumite excese (mai ales sexuale). [Cf. fr. abstinence, lat. abstinentia]. substantiv feminin abstinență

ABSTINÉNȚĂ, abstinențe, s. f. Faptul de a-și impune anumite restricții, abținerea de la excese. – Fr. abstinence (lat. lit. abstinentia). substantiv feminin abstinență

*abstinénță f., pl. e (lat. abstinentia). Starea de abstinent. substantiv feminin abstinență

abstinénță s. f., g.-d. art. abstinénței; pl. abstinénțe substantiv feminin abstinență

abstinență f. înfrânare, cumpătare. substantiv feminin abstinență

ABSTINÉNȚĂ, abstinențe, s. f. 1. Faptul de a-și impune restricții de la mâncare, băutură, satisfacerea unor necesități fiziologice etc.; abstențiune. 2. (Ec. pol.; în sintagma) Teoria abstinenței = teorie prin care capitalul și acumularea lui rezultă din abținerea proprietarilor de la consumul personal exagerat. – Din fr. abstinence, lat. abstinentia. substantiv feminin abstinență

ABSTINÉNȚĂ, abstinențe, s. f. Faptul de a-și impune anumite restricții, abținere de la excese. substantiv feminin abstinență

*abstinént, -ă adj. (lat. ábstinens, -éntis. Care se abține de la ceva. substantiv masculin și feminin abstinent

abstinént s. m., pl. abstinénți substantiv masculin și feminin abstinent

abstinent a. cumpătat la mâncare și băutură. substantiv masculin și feminin abstinent

ABSTINÉNT, -Ă, abstinenți, -te, s. m. și f. Persoană care își impune anumite restricții, care nu-și îngăduie excese. substantiv masculin și feminin abstinent

ABSTINÉNT, -Ă s.m. și f. Om cumpătat, sobru la mâncare și mai ales la băutură; cel care se abține de la anumite plăceri, excese (mai ales sexuale). [Cf. fr. abstinent, lat. abstinens]. substantiv masculin și feminin abstinent

ABSTINÉNT, -Ă, abstinenți, -te, s. m. și f. Persoană care își impune anumite restricții. – Fr. abstinent (lat. lit. abstinens, -ntis). substantiv masculin și feminin abstinent

ABSTINÉNT, -Ă, abstinenți, -te, s. m. și f. Persoană care își impune restricții de la mâncare, băutură, satisfacerea unor necesități fiziologice etc. – Din fr. abstinent, lat. abstinens, -ntis. substantiv masculin și feminin abstinent

abstinéntă s. f., g.-d. art. abstinéntei; pl. abstinénte substantiv masculin și feminin abstinentă

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului abstinență

abstinență   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abstinență abstinența
plural abstinențe abstinențele
genitiv-dativ singular abstinențe abstinenței
plural abstinențe abstinențelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z