absolvent definitie

ABSOLVÉNT, -Ă s.m. și f. Cel care a absolvit o formă de învățământ. [< germ. Absolvent, cf. lat. absolvens]. substantiv masculin și feminin absolvent

absolvent, -ă, absolvenți, -te s. m., s. f. infractor cu o singură condamnare la activ substantiv masculin și feminin absolvent

ABSOLVÉNT, -Ă, absolvenți, -te, s. m. și f. Persoană care a terminat un ciclu anumit de învățământ. – Germ. Absolvent (lat. lit. absolvens, -ntis). substantiv masculin și feminin absolvent

*absolvént, -ă adj. și s. (lat. absólvens, -éntis. V. solvent). Care a absolvat [!] o școală: absolvent în teologie (Pe la 1848 se zicea teolog absolut!). substantiv masculin și feminin absolvent

absolvént s. m., pl. absolvénți substantiv masculin și feminin absolvent

absolvent m. cel ce a terminat cursul unei școli fără a lua diploma: absolvent al conservatorului. substantiv masculin și feminin absolvent

ABSOLVÉNT, -Ă, absolvenți, -te, s. m. și f. Persoană care a terminat un ciclu sau o formă de învățământ. – Din germ. Absolvent, lat. absolvens, -ntis. substantiv masculin și feminin absolvent

ABSOLVÉNT, -Ă, absolvenți, -te, s. m. și f. Persoană care a terminat un ciclu de învâțămînt. Comitetele de partid sînt datoare de a controla felul cum sînt folosiți în muncă absolvenții universităților și școlilor de partid și de a urmări creșterea lor. REZ. HOT. I 266. substantiv masculin și feminin absolvent

absolvéntă s. f., g.-d. art. absolvéntei; pl. absolvénte substantiv masculin și feminin absolventă

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului absolvent

absolvent   substantiv masculin și feminin masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular absolvent absolventul absolventă absolventa
plural absolvenți absolvenții absolvente absolventele
genitiv-dativ singular absolvent absolventului absolvente absolventei
plural absolvenți absolvenților absolvente absolventelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z