absolutoriu definitie

ABSOLUTÓRIU, -IE adj. Care absolvă, iartă un delict, un păcat etc. // s.n. Certificat, adeverință de absolvire a unei școli superioare. [Pron. -riu. / cf. lat. absolutorius, fr. absolutoire, germ. Absolutorium]. adjectivabsolutoriu

ABSOLUTÓRIU, -IE, absolutorii, adj. s. n. 1. Adj. (Jur.) Care absolvă, care iartă o vină, un delict, o greșeală. 2. S. n. (Înv.) Certificat de absolvire a unei școli superioare. – Din lat. absolutorius, (2) germ. Absolutorium. adjectivabsolutoriu

*absolutóriŭ, -ie adj. (lat. absolutorius). De absoluțiune, de achitare, de ĭertare: scrisoare absolutorie. S. n. Trans. Sec. 19 (după germ. absolutorium, lat. absolutorium, medicament suveran). Certificat de absolvire. adjectivabsolutoriŭ

absolutóriu1 [riu pron. ryu] adj. m., f. absolutórie (-ri-e); pl. m. și f. absolutórii adjectivabsolutoriu

absolutóriu2 (înv.) [riu pron. ryu] s. n., art. absolutóriul; pl. absolutórii, art. absolutóriile (-ri-i-) adjectivabsolutoriu

ABSOLUTÓRIU, -IE, absolutorii, adj., s. n. 1. Adj. (Jur.) Care absolvă, care iartă o vină, un delict, o greșeală. 2. S. n. (Livr.) Certificat de absolvire a unei școli superioare. – Din lat. absolutorius, (2) germ. Absolutorium. adjectivabsolutoriu

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiabsolutoriu

absolutoriu  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular absolutoriu absolutoriul absolutorie absolutoria
plural absolutorii absolutoriii absolutorii absolutoriile
genitiv-dativ singular absolutoriu absolutoriului absolutorii absolutoriei
plural absolutorii absolutoriilor absolutorii absolutoriilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z