absoluțiune definitie

ABSOLUȚIÚNE s.f. 1. Scutire, iertare de pedeapsă a unui acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege sau când săvârșirea lui a fost justificată. 2. Iertare a păcatelor (dată de obicei de către papă). [Pron. -ți-u-. / cf. lat. absolutio, fr. absolution]. substantiv feminin absoluțiune

*absoluțiúne f. (lat. absolútio, -ónis V. soluțiune). ĭertare, remisiune. Absolvare, terminarea unuĭ studiŭ, uneĭ învățăturĭ. – Și -uție. substantiv feminin absoluțiune

absoluțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. absoluțiúnii; pl. absoluțiúni substantiv feminin absoluțiune

absoluți(un)e f. iertarea păcatelor (la Catolici). substantiv feminin absoluțiune

ABSOLUȚlÚNE, absoluțiuni, s. f. 1. Iertare de pedeapsă a unui acuzat când fapta imputată nu este prevăzută de lege sau când săvârșirea ei a fost justificată. 2. Iertare a păcatelor, dată de obicei de papă2. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. absolution, lat. absolutio, -onis. substantiv feminin absoluțlune

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului absoluțiune

absoluțiune   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular absoluțiune absoluțiunea
plural absoluțiuni absoluțiunile
genitiv-dativ singular absoluțiuni absoluțiunii
plural absoluțiuni absoluțiunilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z