absint definitie

ABSÍNT s.n. 1. (Bot.) Plantă amară și aromatică, care conține o esență tonică. 2. Băutură alcoolică tare, verzuie, preparată din această plantă sau din pelin, chimen și alte plante aromatice. [< fr. absinthe, cf. lat. absinthium, gr. absinthion]. substantiv neutru absint

ABSÍNT, absinturi, s. n. Băutură alcoolică, de culoare verde, preparată cu pelin, anason și alte plante aromatice. – Fr. absinthe (lat. lit. absinthium). substantiv neutru absint

ABSÍNT, (2) absinturi, s.n. 1. Băutură alcoolică tare, de culoare verde, cu gust amar, preparată cu uleiuri eterice de pelin, anason și alte plante aromatice. 2. Porție de absint (1). – Din fr. absinthe. substantiv neutru absint

*absínt m. (fr. absinthe d. vgr. apsintion, adică „fără dulceață”). Pelin. N., pl. urĭ. Rachiŭ verde preparat cu frunze și boboci de pelin. V. verdișor. substantiv neutru absint

absínt s. n., (porții) pl. absínturi substantiv neutru absint

absint n. licher preparat din frunzele pelinului. substantiv neutru absint

ABSÍNT, absinturi, s. n. Băutură alcoolică tare, de culoare verde, preparată cu pelin, anason, anghelică și alte plante aromatice. Un miros înăcrit de bere și de absint îngreuie aerul. ANGHEL, PR. 190. substantiv neutru absint