ABSCÍSĂ s.f. (Mat.) Număr prin care se determină poziția unui punct pe o dreaptă orizontală care face parte dintr-un sistem de coordonate; coordonata respectivă. [Pron. -sci-să, pl. -se. / < fr. abscisse, cf. lat. abscissa – parte tăiată, porțiune]. substantiv femininabscisă
ABSCÍSĂ, abscise, s. f. Simbol care indică lungimea și sensul segmentului cuprins între un punct fix al unei drepte și un punct dat de pe dreaptă. – Fr. abscisse (lat. lit. abscissa [linea]). substantiv femininabscisă
*abscísă f., pl. e (lat. abscíssus, despărțit. V. scisiune). Geom. Una din cele doŭă coordinate [!] rectiliniĭ (cea orizontală) care servește la determinarea unuĭ punct al unei curbe plane. – Fals -iză. substantiv femininabscisă
abscísă s. f., g.-d. art. abscísei; pl. abscíse substantiv femininabscisă
ABSCÍSĂ, abscise, s. f. Simbol care indică lungimea și sensul segmentului cuprins între un punct fix al unei drepte și un punct dat de pe dreaptă. ♦ Una dintre coordonatele carteziene, care servește la stabilirea poziției unui punct în plan sau în spațiu. – Din fr. abscisse, lat. abscissa [linea]. substantiv femininabscisă
ABSCÍSĂ, abscise, s. f. (Mat.) Segment orizontal de linie, de la punctul întretăierii axelor coordonate pînă la punctul căutat al ordonatei. substantiv femininabscisă
abscisă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | abscisă | abscisa |
plural | abscise | abscisele | |
genitiv-dativ | singular | abscise | abscisei |
plural | abscise | absciselor |