reduceri si promotii 2018
Definitie abrupt - ce inseamna abrupt - Dex Online
Alege sensul dorit: abrupt - adjectiv abrupt - substantiv neutru

abrupt definitie

ABRÚPT, -Ă adj. 1. (Despre povârnișuri) Cu pantă foarte înclinată; accidentat, prăpăstios. 2. (Despre stil) Fără legătură; aspru; inegal. 3. (Bot.; despre un organ) Repent, târâtor. // s.n. (Geol.) Orizont (3) [în DN] dur de gresii și calcare, cu înclinare foarte mare, în regiunile cu climă aridă. [Cf. lat. abruptus, fr. abrupt]. adjectiv abrupt

abrúpt1 (a-brupt) adj. m., pl. abrúpți; f. abrúptă, pl. abrúpte adjectiv abrupt

ABRÚPT, -Ă, abrupți, -te, adj., s.n. 1. Adj., s.n. (Porțiune de teren) cu pantă foarte înclinată. 2. Adj. Fig. (Despre stil) Fără legătură, inegal. 3. (Despre un organ) Târâtor, repent. – Din fr. abrupt, lat. abruptus. adjectiv abrupt

ABRÚPT, -Ă, abrupți, -te, adj. (Despre povârnișuri, prăpăstii etc.) Cu pantă repede, greu accesibil; accidentat. – Fr. abrupt (lat. lit. abruptus). adjectiv abrupt

*abrúpt, -ă adj. (lat. abruptus, fr. abrupt). Prăpăstios: munte abrupt. Fig. Fără șir, aspru: stil abrupt. Adv. A scrie abrupt. adjectiv abrupt

abrupt a. 1. cu clină repede și inegală: stâncă abruptă; 2. fig. stil abrupt, fără șir și fără grație; ex abrupto, pe neașteptate. adjectiv abrupt

ABRÚPT, -Ă, abrupți, -te, adj. 1. (Despre povîrnișuri, prăpăstii etc.) Cu pantă repede, greu accesibil, primejdios, accidentat. Tu, statuie de pe stînci abrupte, Drumețului îi vei vorbi de lupte, De pacea lumii. POEZ. N. 16. Prin munții abrupți ai plecat să te lupți. BENIUC, V. 118. 2. Fig. (Despre stil) Lipsit de suplețe, aspru, necurgător, sacadat, inegal. adjectiv abrupt

abrúpt2 (a-brupt) s. n., pl. abrúpturi substantiv neutru abrupt

ABRÚPT, -Ă adj. 1. (Despre povârnișuri) Cu pantă foarte înclinată; accidentat, prăpăstios. 2. (Despre stil) Fără legătură; aspru; inegal. 3. (Bot.; despre un organ) Repent, târâtor. // s.n. (Geol.) Orizont (3) [în DN] dur de gresii și calcare, cu înclinare foarte mare, în regiunile cu climă aridă. [Cf. lat. abruptus, fr. abrupt]. substantiv neutru abrupt

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului abrupt

abrupt   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abrupt abruptul abruptă abrupta
plural abrupți abrupții abrupte abruptele
genitiv-dativ singular abrupt abruptului abrupte abruptei
plural abrupți abrupților abrupte abruptelor
abrupt   adjectiv nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abrupt abruptul
plural abrupturi abrupturile
genitiv-dativ singular abrupt abruptului
plural abrupturi abrupturilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z