ABROGÁȚIE s.f. (Jur.) Anulare, suprimare (a unei legi, a unui regulament etc.); abrogare. [Cf. lat. abrogatio, fr. abrogation]. substantiv femininabrogație
abrogáție (înv.) (a-bro-, -ți-e) s. f., art. abrogáția (-ți-a), g.-d. art. abrogáției; pl. abrogáții, art. abrogáțiile (-ți-i-) substantiv femininabrogație
ABROGÁȚIE, abrogații, s. f. (Înv.) Anulare, suprimare a unei legi, a unui act normativ. – Din lat. abrogatio, fr. abrogation. substantiv femininabrogație
abrogație | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | abrogație | abrogația |
plural | abrogații | abrogațiile | |
genitiv-dativ | singular | abrogații | abrogației |
plural | abrogații | abrogațiilor |