abrogare definitie

credit rapid online ifn

ABROGÁRE s.f. Acțiunea de a abroga; abrogație. [< abroga]. substantiv femininabrogare

abrogáre (a-bro-) s. f., g.-d. art. abrogắrii; p. abrogắri substantiv femininabrogare

credit rapid online ifn

ABROGÁRE, abrogări, s. f. Acțiunea de a abroga. substantiv femininabrogare

abrogare f. desființare, suprimare. substantiv femininabrogare

ABROGÁRE, abrogări, s. f. Acțiunea de a abroga.V. abroga. substantiv femininabrogare

ABROGÁRE, abrogări, s.f. Acțiunea de a abroga; suprimare, desființare, abolire. Abrogarea unei dispoziții. substantiv femininabrogare

*abróg, a v. tr. (lat. áb-rogo, -rogáre. Abrogă, abrogăm, să abroge. V. rog, á-, de-, inter- și pro-rog). Desființez, vorbind de legi, decrete ș. a. verb tranzitivabrog

ABROGÁ vb. I. tr. A anula, a suprima, a aboli (o lege, un regulament etc.). [< lat. abrogare]. verb tranzitivabroga

abrogá (a~) (a-bro-) vb., ind. prez. 3 abrógă verb tranzitivabroga

ABROGÁ, abróg, vb. I. Tranz. A anula, a suprima o lege, o dispoziție oficială. – Fr. abroger (lat. lit. abrogare). verb tranzitivabroga

abrogà v. a scoate din uz, a desființa o lege, un obiceiu. verb tranzitivabrogà

ABROGÁ, abróg, vb. I. T r a n z. (Cu privire la legi, regulamente, dispoziții oficiale) A anula, a suprima, a aboli. verb tranzitivabroga

ABROGÁ, abróg, vb. I. Tranz. A anula o lege, o dispoziție oficială. – Din lat. abrogare, fr. abroger. verb tranzitivabroga

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiabrogare

abrogare  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abrogare abrogarea
plural abrogări abrogările
genitiv-dativ singular abrogări abrogării
plural abrogări abrogărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z