*abróg, a -á v. tr. (lat. áb-rogo, -rogáre. Abrogă, abrogăm, să abroge. V. rog, á-, de-, inter- și pro-rog). Desființez, vorbind de legi, decrete ș. a. verb tranzitivabrog
ABROGÁ vb. I. tr. A anula, a suprima, a aboli (o lege, un regulament etc.). [< lat. abrogare]. verb tranzitivabroga
abrogá (a~) (a-bro-) vb., ind. prez. 3 abrógă verb tranzitivabroga
ABROGÁ, abróg, vb. I. Tranz. A anula, a suprima o lege, o dispoziție oficială. – Fr. abroger (lat. lit. abrogare). verb tranzitivabroga
abrogà v. a scoate din uz, a desființa o lege, un obiceiu. verb tranzitivabrogà
ABROGÁ, abróg, vb. I. Tranz. A anula o lege, o dispoziție oficială. – Din lat. abrogare, fr. abroger. verb tranzitivabroga
ABROGÁ, abróg, vb. I. T r a n z. (Cu privire la legi, regulamente, dispoziții oficiale) A anula, a suprima, a aboli. verb tranzitivabroga
abroga verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)abroga | abrogare | abrogat | abrogând | singular | plural | ||
abrogând | abrogați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | abrog | (să)abrog | abrogam | abrogai | abrogasem | |
a II-a (tu) | abrogi | (să)abrogi | abrogai | abrogași | abrogaseși | ||
a III-a (el, ea) | abrogă | (să)abrogai | abroga | abrogă | abrogase | ||
plural | I (noi) | abrogăm | (să)abrogăm | abrogam | abrogarăm | abrogaserăm | |
a II-a (voi) | abrogați | (să)abrogați | abrogați | abrogarăți | abrogaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | abrogă | (să)abroge | abrogau | abrogară | abrogaseră |