abroga definitie

credit rapid online ifn

*abróg, a v. tr. (lat. áb-rogo, -rogáre. Abrogă, abrogăm, să abroge. V. rog, á-, de-, inter- și pro-rog). Desființez, vorbind de legi, decrete ș. a. verb tranzitivabrog

ABROGÁ vb. I. tr. A anula, a suprima, a aboli (o lege, un regulament etc.). [< lat. abrogare]. verb tranzitivabroga

credit rapid online ifn

abrogá (a~) (a-bro-) vb., ind. prez. 3 abrógă verb tranzitivabroga

ABROGÁ, abróg, vb. I. Tranz. A anula, a suprima o lege, o dispoziție oficială. – Fr. abroger (lat. lit. abrogare). verb tranzitivabroga

abrogà v. a scoate din uz, a desființa o lege, un obiceiu. verb tranzitivabrogà

ABROGÁ, abróg, vb. I. Tranz. A anula o lege, o dispoziție oficială. – Din lat. abrogare, fr. abroger. verb tranzitivabroga

ABROGÁ, abróg, vb. I. T r a n z. (Cu privire la legi, regulamente, dispoziții oficiale) A anula, a suprima, a aboli. verb tranzitivabroga

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiabroga

abroga  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)abroga abrogare abrogat abrogând singular plural
abrogând abrogați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) abrog (să)abrog abrogam abrogai abrogasem
a II-a (tu) abrogi (să)abrogi abrogai abrogași abrogaseși
a III-a (el, ea) abro (să)abrogai abroga abrogă abrogase
plural I (noi) abrogăm (să)abrogăm abrogam abrogarăm abrogaserăm
a II-a (voi) abrogați (să)abrogați abrogați abrogarăți abrogaserăți
a III-a (ei, ele) abro (să)abroge abrogau abroga abrogaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z