abriboi definitie

abribóĭ și (vechi) ambribóĭ m., pl. tot așa (turc. pers. amberbuĭ, adică „miros de ambră”: ngr. amberbói V. șiboĭ). Mold. sud. Un fel de centauree cu flori galbene ca lămîĭa, cu miros suav și așezate în capitule (centauréa suavéolens, centauréa amberbói și amberbóa odoráta). Alt fel de centauree, cu flori violete saŭ albe (centauréa saŭ amberbóa mascháta). Amîndouă îs originare din Persia și se cultivă pin [!] grădini. – În Trans. pejmă, peșmă și spoitorĭ. substantiv masculin abribo

abribói, s. m. – Plantă (Centaurea suaveolens). – Var. ambriboi. < Tc. (per.) amberboi „parfum de ambră”, posibil prin intermediul ngr. ἀμβερβόϊ (Șeineanu, II, 20; DAR). substantiv masculin abriboi

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului abriboi

abriboi   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abriboi abriboiul
plural
genitiv-dativ singular abriboi abriboiului
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z