abráș (abráșe), adj. – 1. (Despre cai) Cu capul cu pete albe. – 2. Nefericit, nepotrivit, nereușit. – 3. Violent, nărăvaș. – Mr. abrașeu (impertinent). < Tc. (arab.) abraș (Șeineanu, II, 7; Lokotsch 9); cf. alb. abraš (Meyer 2), bg. abraš, „stropit, pătat”. adjectivabraș
ABRÁȘ, -Ă, abrași, -e, adj. 1. (Despre cai) Nărăvaș; (despre oameni) rău, violent. 2. (Despre acțiunile omului) Fără nici un rezultat; neizbutit. ♢ Expr. A ieși abraș = a nu izbuti. [Var.: iabráș, -ă adj.] – Tc. abraș. adjectivabraș
ABRÁȘ, -Ă, abrași, -e, adj. (Pop.) 1. (Despre cai) Nărăvaș; (despre oameni) rău, violent. 2. (Despre acțiunile omului) Fără niciun rezultat; neizbutit, nereușit. ◊ Expr. A ieși abraș = a nu izbuti. [Var.: iabráș, -ă adj.] – Din tc. abraș. adjectivabraș
*abráș (est) și ĭabráș (vest), -ă adj. (turc. abraș, d. ar. ebreș, breaz, adică „însemnat, suspect”). Pătat pe supt pîntece orĭ pe supt coadă, și decĭ urît: cal abraș. Azi. Fig. Răŭ, veninos, afurisit: om abraș. Adv. S' a purtat abraș adjectivabraș
abráș (a-braș) adj. m., pl. abráși; f. abráșă, art. abráșa, pl. abráșe adjectivabraș
abraș a. 1. cal cu o pată albă sub coadă; 2. fig. de piază rea, nenorocos: planurile cele mai bine întemeiate rămân adesea abrașe AL. [Turc. ABRAȘ; sensul figurat rezultă din superstițiunea populară relativă la caii abrași]. adjectivabraș
ABRÁȘ, -Ă, abrași, -e, adj. 1. (Despre cai) Nărăvaș; (despre oameni) rău, violent. 2. (Rar, despre acțiuni sau întreprinderi personale) Fără nici un rezultat; neizbutit. Planurile cele mai bine întemeiate rămîn... adesea... abrașe. ALECSANDRI, T. 791. ◊ E x p r. A ieși abraș = a nu izbuti, a suporta o înfrîngere, un eșec. Dumnealui, banul Vulpe... îl cunoașteți ? Iată-l ! priviți-l bine... Așa-i că-și poartă numele-n față?... S-au gudurat pe lîngă romîni, doar i-a înșela, după obicei; dar, ieșind abraș, a luat în sfîrșit calea lungi și sucită a giudecății. ALECSANDRI, T. 1439. – Variantă: iabráș, -ă (PAS, Z. III 16) adj. adjectivabraș
abraș | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | abraș | abrașul | abrașă | abrașa |
plural | abrași | abrașii | abrașe | abrașele | |
genitiv-dativ | singular | abraș | abrașului | abrașe | abrașei |
plural | abrași | abrașilor | abrașe | abrașelor |