abordaj definitie

ABORDÁJ s.n. 1. Ciocnire accidentală între două nave. 2. Atacare a unei corăbii prin alăturarea la bordul ei. [Cf. fr. abordage, it. abbordagio]. substantiv neutruabordaj

ABORDÁJ, abordaje, s. n. 1. Luare cu asalt, atacare a unei nave (de către o altă navă). 2. Ciocnire între două nave sau aeronave, ori între o navă sau o aeronavă și un obstacol. – Fr. abordage. substantiv neutruabordaj

*abordáj n., pl. e (fr. abordage). Asalt [!] unei năvi inimice [!]. Ciocnire de vapoare. substantiv neutruabordaj

abordáj s. n., pl. abordáje substantiv neutruabordaj

ABORDÁJ, abordaje, s. n. 1. Asalt, atac al unei nave (de către o altă navă). 2. Ciocnire accidentală între nave ori între o navă și un obstacol. – Din fr. abordage. substantiv neutruabordaj

ABORDÁJ, abordaje, s. n. (Mar.) Ciocnire între două vase sau între un vas și un obstacol oarecare. Vapoarele, surprinse de ceață, pipăiau ca niște orbi, semnalînd, de frica abordajului. BART, E. 386. substantiv neutruabordaj