abona definitie

aboná (abonéz, abonát), vb.1. A-și face un abonament. – 2. (Arg.) A profita, a se folosi în mod indiscret și periodic de o facilitate. < Fr. abonner (sec. XVIII). – Der. abonament s. n.; abonat s. m. verb tranzitivabona

ABONÁ vb. I. tr., refl. A(-și) face un abonament la o publicație etc. [< fr. abonner]. verb tranzitivabona

abona, abonez v. r. (deț.) a se înscrie la rând la fumatul unei țigări verb tranzitivabona

ABONÁ, abonez, vb. I. Tranz. și refl. (Cu determinări introduse prin prep. „la”) A(-și) face un abonament. Și-a abonat copiii la revistă.Fr. abonner. verb tranzitivabona

aboná (a ~) vb., ind. prez. 3 aboneáză verb tranzitivabona

abonà v. 1. a face abonament; 2. a lua un abonament. verb tranzitivabonà

ABONÁ, abonez, vb. I. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. « la ») A-și face un abonament. S-a abonat la «Scînteia».Tranz. Și-a abonat copiii la revista «Cravata roșie». verb tranzitivabona

ABONÁ, abonez, vb. I. Tranz. și refl. (Cu determinări introduse prin prep. „la”) A(-și) face un abonament. ♦ Refl. Fig. (Fam.) A veni în mod regulat undeva, a fi un obișnuit al casei. – Din fr. abonner. verb tranzitivabona

*abonéz v. tr. (fr. abonner). Înscriŭ între abonațĭ. V. refl. Mă înscriŭ între abonațĭ. Iron. Calicii s' aŭ abonat la casa noastră verb tranzitivabonez

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiabona

abona  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)abona abonare abonat abonând singular plural
abonând abonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) abonez (să)abonez abonam abonai abonasem
a II-a (tu) abonezi (să)abonezi abonai abonași abonaseși
a III-a (el, ea) abonea (să)abonai abona abonă abonase
plural I (noi) abonăm (să)abonăm abonam abonarăm abonaserăm
a II-a (voi) abonați (să)abonați abonați abonarăți abonaserăți
a III-a (ei, ele) abonea (să)aboneze abonau abona abonaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z