ABOLIȚIÚNE s.f. Abolire. [Cf. fr. abolition, lat. abolitio]. substantiv feminin abolițiune
ABOLIȚIÚNE, abolițiuni, s. f. (Înv.) Abolire. [Pr.: -ți-u-] – Fr. abolition (lat. lit. abolitio, -onis). substantiv feminin abolițiune
*abolițiúne f. (lat. abolitio, -ónis). Desființare. – Și -iție și -ire. substantiv feminin abolițiune
abolițiúne (înv.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. abolițiúnii; pl. abolițiúni substantiv feminin abolițiune
aboliți(un)e f. desființare totală, suprimare definitivă: abolițiunea torturei, abolițiunea sclaviei. substantiv feminin abolițiune
ABOLIȚIÚNE, abolițiuni, s. f. (Înv.) Abolire. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. abolition, lat. abolitio, -onis. substantiv feminin abolițiune
ABOLIȚIÚNE, abolițiuni, s. f. (Învechit) Abolire. Abolițiunea robiei... abolițiunea drepturilor de naștere, proclamarea egalității, libertatea exercițiului meseriilor, desființarea monopolurilor, libertatea presei și a întrunirilor, libertatea individuală... sînt victorii ale libertății. GHICA, S. 195. - Pronunțat: -ți-u-. substantiv feminin abolițiune
abolițiune | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | abolițiune | abolițiunea |
plural | abolițiuni | abolițiunile | |
genitiv-dativ | singular | abolițiuni | abolițiunii |
plural | abolițiuni | abolițiunilor |