aboli definitie
ABOLÍ vb. IV. tr. A suprima, a scoate din uz (o lege, o decizie etc.). [< fr. abolir, cf. lat. abolere]. verb tranzitiv aboli
aboli, abolesc v. t. a lovi mortal; a ucide verb tranzitiv aboli
ABOLÍ, abolesc, vb. IV. Tranz. A anula, printr-un act al puterii de stat, o lege, o hotărâre etc. – Fr. abolir (lat. lit. abolere). verb tranzitiv aboli
abolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. abolésc, imperf. 3 sg. aboleá; conj. prez. 3 să aboleáscă verb tranzitiv aboli
ABOLÍ, abolesc, vb. IV. Tranz. A desființa o instituție, o stare sau anumite uzanțe; a anula în mod legal și oficial o lege, o hotărâre etc. – Din fr. abolir, lat. abolere. verb tranzitiv aboli
ABOLÍ, abolesc, vb. IV. Tranz. A desființa, a suprima (o lege, o hotărîre, o decizie) printr-un act al puterii de stat. verb tranzitiv aboli
*abolésc v. tr. (fr. abolir, d. lat. abolére). Anulez, desființez, nimicesc, abrog: a aboli o lege. verb tranzitiv abolesc
Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului aboli
| aboli verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) aboli | abolire | abolit | abolind | singular | plural | ||
| abolind | aboliți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | abolesc | (să) abolesc | aboleam | abolii | abolisem | |
| a II-a (tu) | abolești | (să) abolești | aboleai | aboliși | aboliseși | ||
| a III-a (el, ea) | abolește | (să) aboleai | abolea | aboli | abolise | ||
| plural | I (noi) | abolim | (să) abolim | aboleam | abolirăm | aboliserăm | |
| a II-a (voi) | aboliți | (să) aboliți | aboleați | abolirăți | aboliserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | abolesc | (să) abolească | aboleau | aboliră | aboliseră | ||