abnegație definitie

abnegáție (abnegáții), s. f. Devotament. – Var. abnegare. < Fr. abnégation. Der. s-a format pe baza unui model verbal a abnega, care nu se folosește. substantiv feminin abnegație

ABNEGÁȚIE s.f. Devotament extrem. ♦ Renunțare, sacrificiu voluntar. [Var. abnegațiune s.f. / < fr. abnégation, cf. lat. abnegatio]. substantiv feminin abnegație

ABNEGÁȚIE s. f. Devotament (dus până la sacrificiu). – Fr. abnégation (lat. lit. abnegatio, -onis). substantiv feminin abnegație

abnegáție (-ți-e) s. f., art. abnegáția (-ți-a), g.-d. abnegáții, art. abnegáției substantiv feminin abnegație

ABNEGÁȚIE s. f. Devotament (dus până la sacrificiu); abnegare. ♦ Renunțare; sacrificiu voluntar. – Din fr. abnégation. substantiv feminin abnegație

abnegáție s.f. 1 Atitudinea persoanei care renunță la dorințele, interesele personale în favoarea altcuiva. Abnegație de sine pentru a se consacra soțului,... copiilor ei (EMIN.). 2 Devotament (dus până la sacrificiu de sine) pentru motive superioare, de ordin religios, social etc.; atitudine de profund atașament față de o cauză, un țel etc. (și hotărârea neclintită de a le servi în orice împrejurare). Abnegațiune patriotică (MAIOR.). • g.-d. -iei. și (înv.) abnegațiune s.f. / <fr. abnégation, it. abnegazione, lat. abnegatio, -onis. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007) substantiv feminin abnegație

ABNEGÁȚIE s. f. Devotament dus pînă la sacrificiu. De-a lungul celor peste 30 de ani de existență, partidul nostru a dovedit prin fapte că nu cunoaște interese mai înalte decit interesele poporului muncitor, că el slujește cu abnegație măreața cauză a eliberării oamenilor muncii de sub jugul exploatării și asupririi. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 697. Cît îmi place în orele mele de izolare să-mi aduc aminte de unii din oamenii cu cari am trăit alături, pe cari i-am văzut luptînd cu abnegație și curaj pentru redobîndirea drepturilor țării și pentru libertate! GHICA, S. A. 44. – Pronunțat: -ți-e. substantiv feminin abnegație

*abnegațiúne f. (lat. abnegátio, -ónis). Renunțare la orĭ-ce avantaj orĭ deșertăciune (lepădare de sine). – Și -áție. substantiv feminin abnegațiune

abnegați(un)e f. lepădare de bunăvoie dela foloase materiale. substantiv feminin abnegațiune

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului abnegație

abnegație   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abnegație abnegația
plural abnegații abnegațiile
genitiv-dativ singular abnegații abnegației
plural abnegații abnegațiilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z