ABLÚȚIE s.f. v. abluțiune. substantiv femininabluție
*abluțiúne f. (lat. ablútio, -ónis). Spălare saŭ purificare religioasă la orientalĭ. Vin și apă pe care preutu catolic și-o toarnă pe degete după comuniune. – Și -úție. substantiv femininabluțiune
abluțiune f. spălare sau purificare religioasă la Orientali (Mahomedani, Evrei, Indieni). substantiv femininabluțiune
abluție | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | abluție | abluția |
plural | abluții | abluțiile | |
genitiv-dativ | singular | abluții | abluției |
plural | abluții | abluțiilor |