ablucráre s.f. Împlinire. Ablucrarea și lepădarea lipselor în formele dialectelor (EMIN.). • pl. -ări. /ab- + lucrare, după germ. abarbeiten „a (se) uza (prin folosire îndelungată)“. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007) temporarablucrare