ABLACTÁRE s.f. Ablactație. – Cf. lat. ablactare. substantiv femininablactare
ablactá vb. I. 1 intr. A înceta secreția de lapte matern. 2 tr. A înlocui treptat laptele matern cu alte alimente necesare sugarului; a înțărca. ♦ (refl.; despre sugari) A refuza laptele matern. • prez.ind. -ez. /<lat. ablactare; cf. lat. ab „fără“, lac, lactis „lapte“. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007) verb tranzitivablacta
ablactare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ablactare | ablactarea |
plural | ablactări | ablactările | |
genitiv-dativ | singular | ablactări | ablactării |
plural | ablactări | ablactărilor |