ablațiune definitie

abláție / ablațiúne (a-bla-ți-e / -ți-u-) s. f., art. ablațiá (-ți-a) / ablațiúnea, g.-d. art. abláției / ablațiúnii; pl. abláții / ablațiúni, art. abláțiile (-ți-i-) / ablațiúnile substantiv feminin ablație

ABLAȚIÚNE s.f. 1. Operație chirurgicală prin care se îndepărtează total sau parțial un organ, un țesut sau un membru bolnav. 2. (Geol.) Transportare (prin acțiunea apei, a vântului, a ghețarilor etc.) a materialului rezultat din dezagregarea rocilor. ♦ Reducere a masei unui ghețar prin topire, evaporare sau distrugere mecanică. 3. (Astr.) Fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., străbătând atmosfera, pierde din substanță datorită încălzirii sale până la incandescență. [Var. ablație s.f. / cf. fr. ablation, lat. ablatio]. substantiv feminin ablațiune

ABLAȚIÚNE, ablațiuni, s. f. 1. Transportarea (prin acțiunea vântului, apelor sau ghețarilor) a materialului rezultat din dezagregarea rocilor. 2. Amputarea unui organ sau membru al corpului omenesc. [Pr.: -ți-u-] – Fr. ablation (lat. lit. ablatio, -onis). substantiv feminin ablațiune

ABLAȚIÚNE s.f. v. ablație. substantiv feminin ablațiune

*ablațiune f. (lat. ablátio, -ónis, luare). Chir.Tăierea unei părțĭ bolnave a corpuluĭ. – Și -ație. substantiv feminin ablațiune

ablațiúne s.f. 1 (chir.) Extirpare (a unui organ, a unui membru sau a unui țesut patologic) prin intervenție chirurgicală. 2 (geogr.) Proces de îndepărtare (prin acțiunea apelor, ghețarilor, vântului etc.) a particulelor fine rezultate în urma dezagregării solului și a rocilor. 3 (astron.) Fenomen fizic în urma căruia un meteorit, un satelit etc., străbătând atmosfera cu mare viteză, pierde din substanță din cauza încălzirii sale (până la incandescență) prin frecarea cu aerul. ◊ Scut de ablațiune = dispozitiv construit din materiale speciale care protejează navele cosmice împotriva acestui fenomen. • pl. -i. și abláție s.f. / <fr. ablation, lat. ablatĭo, -onis „separare, îndepărtare“. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007) substantiv feminin ablațiune

ABLAȚIÚNE, ablațiuni, s. f. 1. Acțiune făcută de vînt, de ape sau de ghețari și constînd în transportarea, departe de locul de proveniență, a materialului rezultat din dezagregarea rocilor. 2. Operație chirurgicală care constă în amputarea totală sau parțială a unui organ sau a unui membru al corpului omenesc. Ablațiunea unui rinichi. - Pronunțat: -ți-u-. substantiv feminin ablațiune

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului ablațiune

ablațiune   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ablațiune ablațiunea
plural ablațiuni ablațiunile
genitiv-dativ singular ablațiuni ablațiunii
plural ablațiuni ablațiunilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z