abject definitie

ABJECT, -Ă adj. Respingător; josnic; ticălos netrebnic. [< fr. abject, cf. lat. abiectus]. adjectivabject

ABJÉCT, -Ă, abjecți, -te, adj. Care inspiră repulsie, demn de dispreț; josnic. – Fr. abject (lat. lit. abjectus). adjectivabject

ABJÉCT, -Ă, abjecți, -te, adj. Care comite fapte reprobabile; ticălos. ♦ Care inspiră repulsie, dispreț; josnic, netrebnic, mizerabil. Comportament abject. – Din fr. abject, lat. abjectus. adjectivabject

*abjéct adj. (fr. abject, d. lat. abjectus, aruncat. V. obĭect). Demn de dispreț, ordinar, ticălos: ființe, ocupațiunĭ, sentimente-abjecte. Adv. În mod. abject. adjectivabject

abjéct, -ă adj. 1 Care este demn de dispreț, care comite fapte josnice; care este netrebnic, ticălos. Un individ abject, lipsit de scrupule. 2 Care inspiră repulsie, dispreț. Purtare abjectă. • pl. -ți, -te. /<fr. abject, lat. abiectus, -a, -um. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007) adjectivabject

abjéct adj. m., pl. abjécți; f. abjéctă, pl. abjécte adjectivabject

abject a. ce se leapădă, netrebnic, ticălos: nebuna cutezare și vițiul abject AL. adjectivabject

ABJÉCT, -Ă, abjecți, -te, adj. (Despre oameni sau manifestările lor) Care inspiră repulsie, demn de dispreț; josnic, netrebnic. Purtare abjectă. Politica abjectă a ațîțătorilor la război. adjectivabject