ABIOGÉN, -Ă, abiogeni, -e, adj. (Biol.; despre medii) Care este lipsit de viață; (despre procese) care are loc, care se petrece fără participarea materiei vii. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. abiogène. adjectivabiogen
ABIOGÉN, -Ă, abiogeni, -e, adj. (Biol.; despre medii) Care este lipsit de viață; (despre procese) care are loc, care se petrece fără participarea materiei vii. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. abiogène. adjectivabiogen
abiogen adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | abiogen | abiogenul | abiogenă | abiogena |
plural | abiogeni | abiogenii | abiogene | abiogenele | |
genitiv-dativ | singular | abiogen | abiogenului | abiogene | abiogenei |
plural | abiogeni | abiogenilor | abiogene | abiogenelor |