reduceri si promotii 2018
Definitie abilitare - ce inseamna abilitare - Dex Online

abilitare definitie

ABILITÁRE s.f. Acțiunea de a abilita și rezultatul ei. [< abilita]. substantiv feminin abilitare

ABILITÁRE, abilitări, s. f. (Rar) Acțiunea de a abilita și rezultatul ei. substantiv feminin abilitare

abilitáre s.f. 1 Acordare a unui grad, a unui drept. 2 (jur.) Împuternicire pentru o acțiune juridică. • pl. -ări. /v. abilita. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007) substantiv feminin abilitare

abilitáre s. f., g.-d. art. abilitắrii; pl. abilitắri substantiv feminin abilitare

ABILITÁRE, abilitări, s. f. (Rar) Acțiunea de a abilita și rezultatul ei. – V. abilita. substantiv feminin abilitare

*abilitațiúne f. (lat. habilitatio, -ónis). Acțiunea de a abilita. – Și -áție, dar ob. -áre. substantiv feminin abilitațiune

ABILITÁ vb. I. tr. A da cuiva un anumit titlu, un grad etc., a conferi dreptul de a practica o anumită profesiune. [P.i. -tez. / < germ. habilitieren, cf. lat. habilitare]. verb tranzitiv abilita

ABILITÁ, abilitez, vb. I. Tranz. (Germanism) A recunoaște unei persoane, în urma unui examen, o anumită calificare (în trecut, calitatea de docent). – Germ. habilitieren (lat. lit. habilitare). verb tranzitiv abilita

abilitá (a ~) vb., ind. prez. 3 abiliteáză verb tranzitiv abilita

ABILITÁ, abilitez, vb. I. T r a n z. (Germanism învechit) A recunoaște unei persoane, în urma unui examen, calitatea de docent. verb tranzitiv abilita

ABILITÁ, abilitez, vb. I. Tranz. 1. A califica o persoană în urma unui examen pentru un post universitar; a atesta. 2. A împuternici. – Din fr. habiliter, lat. habilitare. verb tranzitiv abilita

abilitá vb. I. tr. 1 A conferi cuiva dreptul de a practica o anumită profesie, de a desfășura o anumită activitate (în urma unei probe, a unui examen); a acorda un grad, un titlu. 2 (jur.) A împuternici, a face pe cineva apt pentru a săvârși un act juridic. • prez.ind. -ez. /<germ. habilitieren, fr. habiliter, cf. lat. habilitāre. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007) verb tranzitiv abilita

*abilitéz v. tr. (lat. habilito, -áre. V. reabilitez). Fac abil, daŭ abilitate (putere) pin [!] lege saŭ examin [!]: a abilita pe cineva ca docent. verb tranzitiv abilitez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului abilitare

abilitare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abilitare abilitarea
plural abilitări abilitările
genitiv-dativ singular abilitări abilitării
plural abilitări abilitărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z