abdomen definitie

ABDOMÉN s.n. 1. Parte a corpului cuprinsă între torace și bazin; pântece, burtă. 2. Ultimul segment al corpului artropodelor. [< fr., lat. abdomen]. substantiv neutruabdomen

ABDOMÉN, abdomene, s. n. Parte a corpului, între torace și bazin; pântece, burtă. – Fr. abdomen (lat. lit. abdomen). substantiv neutruabdomen

ABDOMÉN, abdomene, s.n. 1. Parte a corpului, între torace și centura pelviană, în care se găsesc stomacul, ficatul, pancreasul, splina, rinichii și intestinele; pântece, burtă, foale. 2. (Biol.) Partea posterioară a corpului la artropode. – Din fr., lat. abdomen. substantiv neutruabdomen

abdomén s.n. 1 (anat.) Regiune anatomică situată între torace și pelvis conținând viscerele abdominale; pântece. ◊ Abdomen acut = stare invalidantă, caracterizată prin durere abdominală intensă, asociată sau nu cu febră, greață, vărsături și șoc. 2 (biol.) Ultimul segment al corpului artropodelor. • pl. -e. / <fr. abdomen, lat. abdōmen, -minis „pântece, burtă“. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007) substantiv neutruabdomen

*abdomén n., pl. e (fr. abdomen, d. lat. abdómen, abdóminis. Cp. cu specimen). Anat. Pîntece. substantiv neutruabdomen

abdomén s. n., pl. abdoméne substantiv neutruabdomen

abdomen n. 1. burtă, partea de jos a pântecelui care conține mațele; 2. partea posterioară a corpului la insecte. substantiv neutruabdomen

ABDOMÉN, abdomene, s. n. Parte a corpului, între torace și bazin, care cuprinde stomacul, intestinele etc.; pîntece, burtă. Abdomenul lui se revărsa mult peste suprafața biroului, ca o jumătate de ou uriaș. SAHIA, N. 78. substantiv neutruabdomen