www.ReduPedia.ro
Definitie abdicare - ce inseamna abdicare - Dex Online

abdicare definitie

ABDICÁRE s.f. Acțiunea de a abdica și rezultatul ei. [< abdica]. substantiv feminin abdicare

ABDICÁRE, abdicări, s. f. Acțiunea de a abdica. substantiv feminin abdicare

abdicáre s.f. 1 Renunțare la tron. Proclamarea revoluției la Izlaz, răscularea din București și abdicarea lui Bibescu... sunt consemnate zi cu zi (GHICA). 2 Fig. Renunțare la ceva, cedare (în fața greutăților). • pl. -ări. /v. abdica. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007) substantiv feminin abdicare

abdicáre s. f., g.-d. art. abdicắrii; pl. abdicắri substantiv feminin abdicare

abdicare f. renunțare la tron. Cele mai cunoscute abdicări au fost: a lui Carol Quintu în 1556, a lui Napoleon I în 1814, a lui Cuza în 1866, și a lui Milan, regele Serbiei, în 1889. Cele mai recente sunt abdicarea împăratului german Wilhelm II și a țarului Bulgariei Ferdinand (ambele în 1918). substantiv feminin abdicare

ABDICÁRE, abdicări, s. f. Acțiunea de a abdica.V. abdica. substantiv feminin abdicare

ABDICÁRE, abdicări, s. f. Acțiunea de a abdica; renunțare la tron. Proclamarea revoluției la Izlaz, răscularea din București șt abdicarea iui Bibescu și toate peripețiile cîte au avut loc la 1848... sînt consemnate zi cu zi, oară cu oară în ziarele publicate în tot timpul guvernului provizoriu. GHICA, S. A. 164. substantiv feminin abdicare

*abdicațiúne f. (lat. abdicátio, -ónis). Acțiunea de a abdica. – Și áție, dar ob. -áre. substantiv feminin abdicațiune

*abdic, a -á v. intr. (lat. áb-dico, -dicáre; fr. abdiquer. V. de-, in- și pre-dic). Renunț de voie la o demnitate suverană: a abdica de la tron. – Mai bine ar fi ábdic, după prédic. verb abdic

ABDICÁ vb. I. intr. A renunța, voluntar sau constrâns, la tron. ♦ (Fig.) A renunța la ceva, a se resemna; a se lăsa de... [< fr. abdiquer, cf. lat. abdicare]. verb abdica

ABDICÁ, abdíc, vb. I. Intranz. A renunța la tron; fig. a renunța la ceva. – Fr. abdiquer (lat. lit. abdicare). verb abdica

abdicá vb. I. intr. 1 A renunța la tron sau la exercitarea puterii supreme (de către un Papă). Dacă Măria Sa voiește să abdice, nu putem ști (EMIN.). 2 Fig. A renunța la ceva, a ceda (în fața greutăților). Dezmoștenit de toate, la viață abdicând, Să nu-mi rămână-n minte decât un singur gând (EMIN.). • prez.ind. abdíc. / <fr. abdiquer, lat. abdicāre. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007) verb abdica

abdicá (a ~) vb., ind. prez. 3 abdícă verb abdica

ABDICÁ, abdíc, vb. I. I n t r a n z. (Despre monarhi) A renunța la tron. ♦ F i g. (Urmat de determinări introduse prin prep. « de la ») A renunța la ceva. verb abdica

abdicà v. 1. a se lepăda într’un mod solemn de puterea supremă (vorbind de un împărat, rege sau Domn); 2. fig. a renunța la: a abdica libertatea. verb abdicà

ABDICÁ, abdíc, vb. I. Intranz. A renunța la tron. ♦ Fig. A renunța la ceva, a ceda (în fața greutăților). – Din fr. abdiquer, lat. abdicare. verb abdica

A ABDICA DE LA DATORIE: A renunța la îndeplinirea datoriilor; A-și încălca îndeplinirea datoriilor. verb aabdicadeladatorie

A ABDICA DE LA PRINCIPIILE SALE: A face, a determina să renunțe la convingerile, ideile, principiile sale. verb aabdicadelaprincipiilesale

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului abdicare

abdicare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abdicare abdicarea
plural abdicări abdicările
genitiv-dativ singular abdicări abdicării
plural abdicări abdicărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z