abdica definitie

*abdic, a -á v. intr. (lat. áb-dico, -dicáre; fr. abdiquer. V. de-, in- și pre-dic). Renunț de voie la o demnitate suverană: a abdica de la tron. – Mai bine ar fi ábdic, după prédic. verbabdic

ABDICÁ vb. I. intr. A renunța, voluntar sau constrâns, la tron. ♦ (Fig.) A renunța la ceva, a se resemna; a se lăsa de... [< fr. abdiquer, cf. lat. abdicare]. verbabdica

ABDICÁ, abdíc, vb. I. Intranz. A renunța la tron; fig. a renunța la ceva. – Fr. abdiquer (lat. lit. abdicare). verbabdica

abdicá vb. I. intr. 1 A renunța la tron sau la exercitarea puterii supreme (de către un Papă). Dacă Măria Sa voiește să abdice, nu putem ști (EMIN.). 2 Fig. A renunța la ceva, a ceda (în fața greutăților). Dezmoștenit de toate, la viață abdicând, Să nu-mi rămână-n minte decât un singur gând (EMIN.). • prez.ind. abdíc. / <fr. abdiquer, lat. abdicāre. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007) verbabdica

abdicá (a ~) vb., ind. prez. 3 abdícă verbabdica

ABDICÁ, abdíc, vb. I. I n t r a n z. (Despre monarhi) A renunța la tron. ♦ F i g. (Urmat de determinări introduse prin prep. « de la ») A renunța la ceva. verbabdica

abdicà v. 1. a se lepăda într’un mod solemn de puterea supremă (vorbind de un împărat, rege sau Domn); 2. fig. a renunța la: a abdica libertatea. verbabdicà

ABDICÁ, abdíc, vb. I. Intranz. A renunța la tron. ♦ Fig. A renunța la ceva, a ceda (în fața greutăților). – Din fr. abdiquer, lat. abdicare. verbabdica

A ABDICA DE LA DATORIE: A renunța la îndeplinirea datoriilor; A-și încălca îndeplinirea datoriilor. verbaabdicadeladatorie

A ABDICA DE LA PRINCIPIILE SALE: A face, a determina să renunțe la convingerile, ideile, principiile sale. verbaabdicadelaprincipiilesale