ABAZÍE s.f. (Med.) Tulburare a sistemului nervos, care se manifestă, mai ales în cazurile de isterie, prin neputința de a merge normal. [Gen. -iei. / < fr. abasie, cf. gr. a – fără, basis – mers]. substantiv femininabazie
ABAZÍE, abazii, s.f. (Med.) Tulburare nervoasă manifestată prin necoordonarea mișcărilor în mers, datorată disfuncției aparatului vestibular. – Din fr. abasie. substantiv femininabazie
abazíe s.f. (med.) Imposibilitate de a merge normal din cauza tulburării coordonării mișcărilor, fără modificarea forței musculare sau a sensibilității. • pl. -ii. g.-d. -iei. / <fr. abasie; cf. gr. ά „fără”, βάσις „mers”. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007) substantiv femininabazie
abazíe s. f., art. abazía, g.-d. abazíi, art. abazíei; pl. abazii, art. abaziile substantiv femininabazie
abazie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | abazie | abazia |
plural | abazii | abaziile | |
genitiv-dativ | singular | abazii | abaziei |
plural | abazii | abaziilor |