abandon definitie

ABANDÓN s.n. Renunțare definitivă, părăsire fără intenția de a reveni la ceva. ♦ (Sport) Renunțare a unui concurent la continuarea probei în care este angajat. ◊ Abandon familial = părăsire a copiilor sau a familiei. [Pl. -nuri. / < fr. abandon]. substantiv neutruabandon

ABANDÓN s. n. Renunțare la un bun sau la un drept. ♦ Părăsire de către cineva a copiilor sau a familiei. ♦ Renunțarea unui concurent la continuarea probei, într-o întrecere sportivă. – Fr. abandon. substantiv neutruabandon

abandón s.n. 1 (jur.) Părăsire a copiilor, a familiei etc. de către persoana care are obligația legală de întreținere. Abandonul de minori intră sub incidența penală. 2 Renunțare la un bun sau la un drept. Au rămas fără case, nu în urma unui abandon, ci prin abuzurile unor legi nedrepte. 3 Renunțare a unui concurent la participarea sau la continuarea participării într-o probă sportivă. 4 Părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare. • pl. -uri. / <fr. abandon. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007) substantiv neutruabandon

*abandón n., pl. urĭ (fr. abandon). Barb. Jur. Părăsire. Cedarea unuĭ lucru. substantiv neutruabandon

abandón s. n., pl. abandónuri substantiv neutruabandon

ABANDÓN, abandonuri, s. n. 1. Părăsire împotriva regulilor morale și a obligațiilor materiale a copiilor, a familiei etc. 2. Părăsire a unui bun sau renunțare la un drept. 3. Renunțare la continuarea participării într-o probă sportivă. – Din fr. abandon. substantiv neutruabandon

ABANDÓN s. n. (Jur.; franțuzism) Renunțare la un bun sau la un drept. Abandonul mărfurilor asigurate. ♦ Părăsire, abandonare de către cineva a copiilor sau a familiei care cădeau în sarcina sa. ♦ Părăsirea unei competiții sportive de către un concurent. substantiv neutruabandon