ațâța definitie

atît adj., adv.1. În asemenea măsură, așa de mult, de tare etc. – De atîtea ori, așa de des, de multe ori. – Nici atîta, și mai puțin. – Atîta tot, nimic mai mult. – Cu atît mai mult, tocmai de aceea. – Ce mai atîta, pe scurt. – Atîta pagubă, n-are nici o importanță. – (Încă) pe atît, de două ori mai mult. – Tot atît, tot aia e; e totuna. – Atît ți-a fost, o să-ți pară rău. – 2. Exprimă o relație de egalitate, al cărui al doilea termen este cît.3. Exprimă o relație de proporție, al cărui al doilea termen este cît (față de pe atît). – 4. Exprimă o relație de la cauză la efect. – Mr. ahtîntu, ahît, ahăt, atînt, megl. tăntu. Lat. eccum tantum (Pușcariu 162; Densusianu, Rom., XXXIII, 274; Candrea-Dens., 110; REW 8562); cf. it. (co)tanto, v. prov. aitan, v. fr. itant (fr. tant), v. sp. atanto (sp. tanto), port. tanto. Fazele evoluției rom. sînt indicate de mr. ahtîntu, atînt, atît. Decl. atît (f. atîta), pl. atîți (f. atîtea), gen. atîtor. Fie prin analogie cu acel, acest, fie cu uzul adv., adj. primește uneori un -a paragogic, dar în mod neregulat și în ciuda uzului antepus; astfel încît se spune fără nici o diferență atîți(a) oameni, atîte(a) femei. Limba modernă preferă în general formele cu -a. Cazurile oblice sînt înlocuite de obicei de cazurile prepoziționale: atîtor copii, de preferință la atîți(a) copii. Cînd determină adj. sau adv., se construiește cu prep. de: atît de frumos, atît de bine. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume atît

ATẤT1 adj. nehot. m. v. atâta2 articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume atât

atất/atấta1 (dar numai: atât el, cât și ea; atât de mult; cu atât mai mult) adv. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume atât

atất/atấta2 adj. pr. m., pl. atấți/atấția (-ția); f. atấta, pl. atấtea; g.-d. pl. m. și f. atấtor/ac. m. a atấți, f. a atấtea articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume atât

ATẤT, ATẤTA, atâți(a), atâtea, adv., pron. nehot., adj. pron. nehot. I. Adv. (Mai ales în forma atât) 1. În asemenea măsură, așa de mult, de tare, de bine, de scump etc. ◊ Expr. Atât..., cât... = în același grad, număr, preț etc. ca și. Atât..., cât și... = și..., și,...; nu numai..., ci (și)... Tot atât = același lucru, totuna, egal; indiferent. Încă pe atât = dublu. 2. (Indică o gradație; în expr.) Cu atât mai bine (sau mai rău) = e mai convenabil (sau mai dezavantajos). Atât mi-a (sau țí-a etc.) fost, se spune pentru a arăta ivirea iminentă a unei neplăceri, a unui pericol etc. Atât (numai sau doar) că... = numai că..., doar că..., cu singura deosebire că... Cu cât..., cu atât = pe măsură ce..., tot mai mult... Atât..., atât... = în măsura în care... 3. Numai acest (sin­gur) lucru, mai mult nu. Eu atât îți spun. II. Pron. nehot. (Mai ales în forma atâta) 1. (Înlocuiește un nume sau o propoziție, exprimând o măsură, o cantitate etc.) Cum dai merele? – Atâta!Expr. Nici atâta = și mai puțin. Atâta(-i) tot sau atâta și nimic mai mult = asta e ! cu asta am încheiat! să nu aștepți mai mult ! 2. (Înlo­cuiește un singur sau ultim lucru care mai trebuie realizat) Atâta mai am de făcut. III. Adj. pron. nehot. (Mai ales în forma atâta) 1. Care este așa de mult, de tare, de bine etc. Atâta lume.Loc. adv. De atâtea ori = așa de des, adeseori. 2. Care este numai acesta, care este ultimul. Atâta lucru pot să spun.Expr. Atâta lucru = lucru de nimic; motiv neînsemnat. [Gen.-dat.: atâtor și atâtora] – Lat. eccum-tantum. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume atât

ATẤT3 pron. nehot. v. atâta2 articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume atât

ATẤT2, adv. 1. În asemenea măsură, așa de mult (sau de tare, de bine, de scump etc.). ◊ Expr. Atât..., cât... = în același grad, număr, preț etc. ca și... Atât... cât și... = și... și...; nu numai... ci (și)... Tot atât = același lucru, tot una, egal; indiferent. Încă pe atât = (aproape) încă o dată aceeași măsură, sumă etc. 2. (Indică o gradație; în expr.) Cu atât mai bine (sau mai rău) = mai convenabil (sau mai dezavantajos). Atât mi-a (sau ți-a etc.) fost = până aici mi-a (sau ți-a etc.) fost viața, sănătatea etc.; cu asta s-a sfârșit. Atât (numai sau doar) că... = numai că..., doar că... Cu cât... cu atât sau cu atât... cu cât = pe măsură ce... tot mai mult... Atât... atât... = în măsura în care... Atât știu, atât spun. 3. Pentru cea din urmă oară, mai mult nu. Eu atât îți spun. [Var.: atấta adv.] – Lat. eccum-tantum. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume atât

!atất/atấta3 pr. m., pl. atấția (-ția); f. atấta, pl. atấtea; g.-d. pl. m. și f. atấtora articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume atât

ATÎ́T1 adj. nehot. m. v. atîta3. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume atît

ATÎ́T2 adv. (Și în forma atîta) 1. (Uneori întărit prin « întru ») În asemenea măsură, așa de mult (sau de tare, de bine, de îndelungat, de scump etc.). Și de i-am fost vrodată dragă, N-avea el cap să mă-nțeleagă? Că rea doar într-atîta nu-s! COȘBUC, P. I 185. Nu mai dondăni atîta din gură! CREANGĂ, P. 59. Intrigile... mă cuprinseră într-atît, încit, neaflînd minută de răgaz, am fugit în țară. NEGRUZZI, S. I 60. Și atîta s-au spăriat, în loc să se bucure! DRĂGHICI, R. 156. ◊ (Accentuează înțelesul unui adjectiv sau al unui adverb, de care se leagă prin prep. « de ») Ah! E-atît de albă noaptea, parc-ar fi căzut zăpadă. EMINESCU, O. I 154. S-au făcut ca ceara albă fața roșă ca un măr Și atîta de subțire, să o tai c-un fir de păr. EMINESCU, O. I 82. Astăzi nu sînteni atîta de osteniți ca ieri. DRĂGHICI, R. 83. Începe ușor A zice cu dor Un chitic duios Atît de frumos, Munții că răsun, Șoimii se adun. ALECSANDRI, P. P. 66. ◊ (Corelativ) Atît... cît (sau, popular, cum)... = în același grad, număr, preț etc. ca și... Atîta-s de supărat Cumu-i ceriul înnorat, Și atîta-s de scîrbit Cumu-i ceriul de cernit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 220. Atît... cît (sau precît) și... = și... și...; nu numai... ci (și)... Boieri, atît cei în slujbă cît și cei din afară... BĂLCESCU, O. II13. Lele, nu mai suspina... Că-i atîta vina mea Cît și, lele, vina ta! JARNIK-BÎRSEANU, D. 253. (întregit prin « tot ») La vînătorie... eu mă pricep cam tot atîta precît se pricepe vestitul ageamiu carele, văzîndu-se luat în răspăr... se apără. ODOBESCU, s. III 9. Nu atît... cît (mai ales sau mai cu seamă)... = în astfel de grad, în asemenea măsură. Nu atît faptul că ai greșit mă supără, cît mai ales faptul că nu cauți să te îndrepți. ◊ E x p r. (în legătură cu o alternativă) Tot atît = același lucru, tot una, deopotrivă, egal; indiferent. Meștere, nu știu dacă la asta s-au gîndit acei pescari... filozofi, dar eu văd că mi-i tot atîta. SADOVEANU, P. M. 170. Ori cu capul de piatră, ori cu piatra de cap, tot atîta-i. CREANGĂ, P. 212. Încă (sau mai) pe atîta = încă o dată (sau aproape încă o dată), aceeași măsură sau sumă, același preț etc. 2. (Indică o gradație; în e x p r.) Cu atît mai bine (sau mai rău) = mai convenabil (sau mai dezavantajos). Eu mă tocmesc pe trei ani o dată... – Despre mine, cu atîta mai bine, măi Chirică. Și ce mi-i cere tu pentru trei ani? CREANGĂ, P. 151. Atîta mi-a fost (sau ți-a fost etc.) = pînă aici mi-a fost (sau ți-a fost etc.) viața, sănătatea etc., cu asta s-a sfîrșit, mai mult nu se mai poate. Cînd văzu fiul împăratuluizîna lipsește, atîta-i fu. Căzu la boală. ISPIRESCU, L. 311. Atîta (numai sau doar) că... = numai cît..., doar că... Iar moșneagul a rămas liniștit din partea babei... Numai atîta că moșneagul... a rămas pleșuv și spetit. CREANGĂ, P. 294. Atîta e de mine = m-am dus pe copcă, s-a Isprăvit cu mine. ◊ (Corelativ) Cu cît... Cu atît... sau cu atît... cu cît... = pe măsură ce... tot mai mult... Și cu cît lumina-i dulce tot mai mult se lămurește, Cu-atît valurile apei, cu-atît țărmul parcă crește. EMINESCU, O. I 154. Noi n-am cruța a zice... Că mintea cu cîtu-i tare, cu-atîta mai mult lucrează. CONACHI, P. 278. Atîta... atîta... = în măsura în care... Atîta știu, atîta spun. 3. (Cu sens restrictiv) Pentru cea din urmă oară, mai mult nu. S-a prăpădi [fata] prin cea săcretă de pădure, ori a nimeri chiar la curțile zmeului, apoi atîta o mai vedem ! RETEGANUL, p. V 22. – Variantă: atîta adv. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume atît

ATÎ́T3 pron. nehot. v. atîta3. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume atît

atî́t, f. -a (îld. ) adj. indef., gen. inuz. atîtuĭ, atîteĭ, pl. atîțĭ, atîtea (îld. atîte), gen. m. f. atîtor (lat. eccum tantum, „ĭaca atît”, de unde s´a făcut ecutînt, acutînt, ahtiniu, cum zic Macedoneniĭ, apoĭ atînt, cum se maĭ zice´n Serbia, la Țîrnareca, și de aci atît pin [!] infl. luĭ tot din tot atît). Așa de mare orĭ de mult, în cutare cantitate: atîta (îld. atît) om, atît vin, atîta pîne [!]. atîțĭ(a) oamenĭ, așa de mulțĭ oamenĭ, foarte mulțĭ. Vechĭ: atîta om s´a strîns (Nec.), așa de mulțĭ oamenĭ s´aŭ strîns. Atîta răŭ (subînț. să am eŭ), nu-mĭ pasă: atîta răŭ cît se sperie lupu de pelea [!] oiĭ! Atîta pagubă (subînț. să am eu), nu-mĭ pasă: S´a supărat? Atîta pagubă! Prov. Cîte bordeĭe, atîtea (îld. atîte) obiceĭe. Adv. atît (vest) și atîta (est), așa de mare, de mult: atît de milos, atît de bine, atît vă daŭ, atît știŭ, atît (adică: timp, vreme) lipsit. Atît (orĭ cu atît) maĭ bine, maĭ răŭ, arată o satisfacțiune orĭ un regret. Corelativ: atît (vest), atîta (est) cît vreĭ. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume atît

ATẤTA1 adv. v. atât2 articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume atâta

ATẤTA2 pron. nehot. 1. (Înlocuiește un nume sau o propoziție exprimând o măsură, o cantitate etc.) Cum dai măslinele...? – Atâta ! (DELAVRANCEA). ◊ Expr. Atâta-ți trebuie! = ai s-o pățești! va fi vai și amar de tine! Atâta mi-a (sau ți-a etc.) trebuit = asta așteptam (sau așteptai etc.), nu am (sau nu ai etc.) mai putut răbda. Nici atâta = și mai puțin. Atâta(-i) tot sau atâta și nimic mai mult = asta e ! cu asta am încheiat ! să nu aștepți mai mult ! Cât... atâta sau atât cât = același grad, număr, preț etc. 2. Acest singur lucru, numai acesta. [Var.: atât pron. nehot.] – Lat. eccum-tantum. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume atâta

atâta adv. și a. 1. așa de mult, așa de mare: atâta bogăție; 2. prea mult: atâta rău; 3. prea puțin: atâta pagubă ! 4. atâta timp: atâta ai lipsit! [Lat. ECCU´TANTUM]. ║ n. câtime hotărîtă: toți vor pune câte atât. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume atâta

ATẤTA3, atâția, atâtea, adj. nehot. 1. Așa de mult (sau de tare, de bine etc.). ◊ Loc. adv. De atâtea ori = așa de des; adeseori. ◊ Expr. Atâta pagubă! = nu are importanță! Ce mai atâta? = ce să mai vorbim? ◊ (Cu valoare de pron. nehot.) Am atâtea de făcut!. 2. Numai acesta. Atâta copilă ai (SADOVEANU). ◊ Expr. Atâta lucru = lucru de nimic; motiv neînsemnat. [Gen.-dat.: atâtor și (cu valoare de pron. nehot.) atâtora.Var.: atât, atâți, adj. nehot. m.] – Lat. eccum-tantum. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume atâta

într-atất prep. + adv. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume întratât

dintr-atất prep. + adv. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume dintratât

atất/atấta1 (dar numai: atât el, cât și ea; atât de mult; cu atât mai mult) adv. temporar atât

atất/atấta2 adj. pr. m., pl. atấți/atấția (-ția); f. atấta, pl. atấtea; g.-d. pl. m. și f. atấtor/ac. m. a atấți, f. a atấtea temporar atât

ATẤT, ATẤTA, atâți(a), atâtea, adv., pron. nehot., adj. pron. nehot. I. Adv. (Mai ales în forma atât) 1. În asemenea măsură, așa de mult, de tare, de bine, de scump etc. ◊ Expr. Atât..., cât... = în același grad, număr, preț etc. ca și. Atât..., cât și... = și..., și,...; nu numai..., ci (și)... Tot atât = același lucru, totuna, egal; indiferent. Încă pe atât = dublu. 2. (Indică o gradație; în expr.) Cu atât mai bine (sau mai rău) = e mai convenabil (sau mai dezavantajos). Atât mi-a (sau țí-a etc.) fost, se spune pentru a arăta ivirea iminentă a unei neplăceri, a unui pericol etc. Atât (numai sau doar) că... = numai că..., doar că..., cu singura deosebire că... Cu cât..., cu atât = pe măsură ce..., tot mai mult... Atât..., atât... = în măsura în care... 3. Numai acest (sin­gur) lucru, mai mult nu. Eu atât îți spun. II. Pron. nehot. (Mai ales în forma atâta) 1. (Înlocuiește un nume sau o propoziție, exprimând o măsură, o cantitate etc.) Cum dai merele? – Atâta!Expr. Nici atâta = și mai puțin. Atâta(-i) tot sau atâta și nimic mai mult = asta e ! cu asta am încheiat! să nu aștepți mai mult ! 2. (Înlo­cuiește un singur sau ultim lucru care mai trebuie realizat) Atâta mai am de făcut. III. Adj. pron. nehot. (Mai ales în forma atâta) 1. Care este așa de mult, de tare, de bine etc. Atâta lume.Loc. adv. De atâtea ori = așa de des, adeseori. 2. Care este numai acesta, care este ultimul. Atâta lucru pot să spun.Expr. Atâta lucru = lucru de nimic; motiv neînsemnat. [Gen.-dat.: atâtor și atâtora] – Lat. eccum-tantum. temporar atât

!atất/atấta3 pr. m., pl. atấția (-ția); f. atấta, pl. atấtea; g.-d. pl. m. și f. atấtora temporar atât

atî́t, f. -a (îld. ) adj. indef., gen. inuz. atîtuĭ, atîteĭ, pl. atîțĭ, atîtea (îld. atîte), gen. m. f. atîtor (lat. eccum tantum, „ĭaca atît”, de unde s´a făcut ecutînt, acutînt, ahtiniu, cum zic Macedoneniĭ, apoĭ atînt, cum se maĭ zice´n Serbia, la Țîrnareca, și de aci atît pin [!] infl. luĭ tot din tot atît). Așa de mare orĭ de mult, în cutare cantitate: atîta (îld. atît) om, atît vin, atîta pîne [!]. atîțĭ(a) oamenĭ, așa de mulțĭ oamenĭ, foarte mulțĭ. Vechĭ: atîta om s´a strîns (Nec.), așa de mulțĭ oamenĭ s´aŭ strîns. Atîta răŭ (subînț. să am eŭ), nu-mĭ pasă: atîta răŭ cît se sperie lupu de pelea [!] oiĭ! Atîta pagubă (subînț. să am eu), nu-mĭ pasă: S´a supărat? Atîta pagubă! Prov. Cîte bordeĭe, atîtea (îld. atîte) obiceĭe. Adv. atît (vest) și atîta (est), așa de mare, de mult: atît de milos, atît de bine, atît vă daŭ, atît știŭ, atît (adică: timp, vreme) lipsit. Atît (orĭ cu atît) maĭ bine, maĭ răŭ, arată o satisfacțiune orĭ un regret. Corelativ: atît (vest), atîta (est) cît vreĭ. temporar atît

ATÎ́TA1 adv. v. atît2. temporar atîta

ATÎ́TA3 pron. nehot. (Cu sens neutru; și în forma atît) 1. (Înlocuiește un substantiv sau o propoziție exprimînd o măsură, o cantitate, o dimensiune etc.) Cum dai măslinele.. ? – Atît. DELAVRANCEA, H. T. 10. ◊ E x p r. (în propoziții care exprimă o amenințare) Atîta-ți trebuie! sau atîta ți-e leacul! = ai s-o pățești; va fi vai și amar de tine. Și doar te-a împinge păcatul să clintești vreo piatră din locul său... c-apoi atîta ți-i leacul. CREANGĂ, P. 219. Atîta mi-a (sau ți-a etc.) trebuit = asta o așteptam (ca să întreprind ceva împotriva cuiva); n-am mai putut răbda. Lui Harap-Alb atîtai-a trebuit: îndată face cîțiva pași spre dînsa. CREANGĂ, P. 217. Nici atîta = în și mai mică cantitate, și mai puțin. Se uită el în dreapta, nu vede nimica; se uită în stîngă, nici atîta. CREANGĂ, P. 238. Atîtu(-i) tot sau (și) atît sau atît și nimic mai mult sau (familiar, ca exclamație de indiferență) atîta tot și lada-n pod = asta e ! cu asta am încheiat! să nu aștepți mai mult ! Cine-i? Nu-i nimeni, mi s-a părut, Și-atît. BENIUC, în POEZ. N. 50. Tîrziu – colonelul își ridică fruntea și întrebă apăsat, vădit supărat: Atîta tot, nu?. Da, d-le colonel. SAHIA, N. 80. Se vede că nu știi cine sînt și ce pot eu?... – D-ta... Ești domnul Răzvrătescu; atîta tot și lada-n pod. ALECSANDRI, T. 711. 2. (În corelație cu « cît ») Același grad, număr, preț, aceeași măsură, cantitate etc. Cît dai, atîta iei. 3. Acest singur lucru, numai aceasta. Atît mai apucă să zică zmeoaica: « M-ai mîncat friptă! ». ISPIRESCU, L. 195. Atît ne mai trebuie !... Bravo ! Prin multe am trecut... dar prin nori... încă nu. ALECSANDRI, T. I 467. Dar, zău, doru-i mare cine: Peste multe dealuri vine; Ș-așa vine de fierbinte, Să stai în loc te-ai aprinde, Dar cu-atîta ai noroc Că te miști, nu stai în loc! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 93. 4. Mai puțin decît s-ar cuveni. Mă mulțumesc și cu atîta. ▭ Fetele împăratului au mulțămit spinului și pentru atîta. CREANGĂ, P. 232. – Variantă: atît pron. nehot. temporar atîta

ATÎ́TA3, atîția, atîtea, adj. nehot. 1. Așa de mult (sau de scump, de tare, de bine, de îndelungat etc.). Era buimac de cap și hămesit de foame de-atîta umblat. CREANGĂ, P. 145. Pentru atîta încredere nu am cum să-ți mulțumesc. ODOBESCU, S. III 9. Gloria te puse l-atîta înălțime, Cît n-aveai tu deasupra-ți și-alăturea pe nime! ALECSANDRI, P. III 253. ◊ (Neobișnuit, în forma de pl. art.) Pădurea cu mirosul ei înviorător, cu atîtele-i umbre de frunziș, cu atîtele-i lumini. CARAGIALE, N. S. 48. ◊ L o c. a d v. De atîtea ori = așa de des; adeseori. Ți-aduci aminte cum pe-atunci, Cînd ne plimbam prin văi și lunci, Te ridicam de subsuori De-atîtea ori, de-atîtea ori? EMINESCU, O. I 235. ◊ Expr. Atîta pagubă! = n-are importanță, se poate trece cu vederea. Cînd era prin tindă, ea și-a amintit C-a lăsat aprinsă alba luminare... Atîta pagubă mai mare! COȘBUC, P. I 248. Ce mai atîta? = ce să mai vorbim ? ce mai tura-vura ? ◊ (Cu valoare de pronume nehotârît) Au venit atîția, că nu mai avea unde să stea. Sînt atîtea de făcut! ▭ (Întărit prin repetare) Ciudat de unde avea și fata aceasta să-i spuie atîtea și atîtea. Dintr-un nimic... găsea pricină de vorbă ceasuri întregi. BASSARABESCU, V. 19. 2. (Exclude orice surplus cantitativ) Numai acesta, acesta singur. Dumneata atîta copilă ai. SADOVEANU, M. 112. Cine poate sta împotriva lui Dănilă Prepeleac? (că așa ii era porecla: pentru că atîta odor avea și el pe lîngă casă, făcut cu mîna lui). CREANGĂ, P. 39. ◊ Expr. Atîta lucru = lucru de nimic, motiv neînsemnat. Își dădu seama că nu avusese curaj. Nu îndrăznise nici măcar atîta lucru: să se uite la vizitiu. DUMITRIU, B. F. 36. Te-am prins de mînă Și-am vrut să te cuprind-și pentru-atîta lucru Ai plîns și n-ai venit la noi o săptămînă. COȘBUC, P. I 173. Forme gramaticale: gen.-dat. pl. atîtor și (cu valoare de pron. nehot.) atîtora. – Variantă: (rar) atît adj. nehot. m. temporar atîta

atâta adv. și a. 1. așa de mult, așa de mare: atâta bogăție; 2. prea mult: atâta rău; 3. prea puțin: atâta pagubă ! 4. atâta timp: atâta ai lipsit! [Lat. ECCU´TANTUM]. ║ n. câtime hotărîtă: toți vor pune câte atât. temporar atâta

ațîț, a v. tr. (d. țîță, adică „deprind să sugă”, că pruncu, la început, nu suge. Cu tăcĭune și fr. attiser n´are legătură). Excit, aprind: a ațîța focu. Fig. Îndemn, stimulez, instig: bogăția ațîță poftele hoților. verb tranzitiv ațîț

ațîțá (ațî́ț, ațîțát), vb.1. A aprinde focul sau a-l face să ardă mai bine. – 2. A întărîta, a excita, a îmboldi. Lat. *attῑtĭāre, de la titio „jar” (Pușcariu, Lat. ti, 40; Pușcariu 163; Candrea-Dens., 111; REW 769; DAR); cf. it. a(tt)izzare (calabr. azzizzari), v. prov. atisar, fr. attiser, sp. atizar, port. atiçar.Der. ațîțător, adj. (instigator). verb tranzitiv ațîța

AȚÂȚÁ, ațấț, vb. I. 1. Tranz. (Adesea fig.) A face să ardă (mai bine), a înviora focul; a aprinde. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întărâta, a (se) înrăi; a (se) asmuți. ♦ Tranz. A desfășura o propagandă de învrăjbire între popoare, a menține o stare de încordare favorabilă dezlănțuirii unui război de agresiune. [Var.: ațițá vb. I] – Lat. *attitiare (< titio, -onis). verb tranzitiv ațâța

ațâțá (a ~) vb., ind. prez. 3 ațấță verb tranzitiv ațâța

ațâțà v. 1. a sgândări tăciuni spre a aprinde focul; 2. fig. a aprinde, a deștepta (pasiunile); 3. a îndemna la ceva rău. [Lat. *ATTITIARE, din TITIO, tăciune]. verb tranzitiv ațâțà

AȚÂȚÁ, ațâț, vb. I. 1. Tranz. A aprinde focul sau a-l face să ardă mai bine. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întărâta, a (se) asmuți; a (se) excita. – Lat. *attitiare (< titio, -onis „tăciune”). verb tranzitiv ațâța

AȚÎȚÁ, ațî́ț, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la foc) A aprinde, a face să ardă; a face să ardă mai bine, a înteți, a înviora (suflînd peste tăciuni, scuturînd cenușa etc.). Ațîță focul și pune ceaunul de mămăligă. SADOVEANU, 21. Mai pe-nnoptat A mers s-ațîțe-n vatră foc, Să facă de mîncat. COȘBUC, P. I 255. Maica așază gătejile, moș Nichifor scapără și îndată ațîță amîndoi focul. CREANGĂ P. 130. ◊ Fig. (Complementul exprimă o stare sufle­tească, un sentiment) A ațîța spiritele.Cu vorbele acestea... mai tare le-a ațâțat dorul de a o vedea. RETEGANUL, P. II 7. ♦ E x p r. A ațîța focul = a provoca un sentiment sau o acțiune care poate avea urmări grave. Decît să mori, mai bine să ne răzbunăm.Nu ațîța Jocul, Petcule; nu vorbi de răzbunare., ALECSANDRI, T. 1276. ◊ R e f l. Privind la dînsa, i s-ațîță milă. PANN, P. V. II 136. 2. Fig. (Cu privire la oameni) A întărită; (cu privire la animale) a asmuți. Ațâță cîinii.Bătrîna umblă prin case și ațâță oamenii. DUMITRIU, N. 188. ♦ (Du privire la războaie) A desfășura o propagandă de învrăjbire între popoare, a menține o stare de încordare favora­bilă dezlănțuirii unui război de agresiune. Imperialiștii ațîța la război. – Variantă: ațițá (NEGRUZZI, S. I 143) vb. I. verb tranzitiv ațîța

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului ațâța

ațâța   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ațâța ațâțare ațâțat ațâțând singular plural
ațâțând ațâțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) âț (să) ațâț ațâțam ațâțai ațâțasem
a II-a (tu) âți (să) ațâți ațâțai ațâțași ațâțaseși
a III-a (el, ea) âță (să) ațâțai ațâța ațâță ațâțase
plural I (noi) ațâțăm (să) ațâțăm ațâțam ațâțarăm ațâțaserăm
a II-a (voi) ațâțați (să) ațâțați ațâțați ațâțarăți ațâțaserăți
a III-a (ei, ele) âță (să) ațâțe ațâțau ațâța ațâțaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z