reduceri si promotii 2018
Definitie așternut - ce inseamna așternut - Dex Online

așternut definitie

aștérn, -út, a aștérne v. tr. (lat. astérnere. – Să aștearnă. V. strat). Întind, lungesc: a așterne mantaŭa pe pămînt. Pregătesc: a așterne patu, masa. Trîntesc: a așterne pe cineva la pămînt. Acoper [!]: a așterne mormîntu cu florĭ, a așterne florĭ pe mormînt. Pavez: a așterne șoseaŭa cu peatră [!]. Redactez: a așterne pe hîrtie o reclamațiune. Fig. Raportez, încondeĭez, daŭ de gol: a așterne un pungaș la judecată. V. refl. Alerg grozav, vorbind de caĭ: s´a așternut drumuluĭ. adjectiv aștern

așternút s. n., pl. așternúturi adjectiv așternut

așternut a. acoperit. ║ n. 1. tot ce se întinde pentru dormit, patul cu tot ce-l acopere; 2. un fel de țesătură țărănească pentru pat. adjectiv așternut

așternut, așternuturi, s. n. mâncare consumată înaintea băuturii substantiv neutru așternut

AȘTERNÚT, așternuturi, s. n. 1. Faptul de a (se) așterne; (concr.) totalitatea obiectelor cu care se pregătește patul (sau locul) pentru dormit; pat astfel pregătit. ♦ Culcuș pentru animale. Așternut de paie. 2. (Reg.) Țol, covor; cergă. substantiv neutru așternut

așternút n., pl. urĭ, în vest e. Acțiunea de a așterne adese-orĭ: am întîrziat cu așternutu. Ceĭa ce se așterne pe pat p. culcare. Un fel de țesătură românească întrebuințată ca macat. substantiv neutru așternut

așternut a. acoperit. ║ n. 1. tot ce se întinde pentru dormit, patul cu tot ce-l acopere; 2. un fel de țesătură țărănească pentru pat. substantiv neutru așternut

AȘTERNÚT, așternuturi, s. n. Faptul de a (se) așterne; (concr.) totalitatea obiec­telor cu care se pregătește patul (sau locul) pentru dormit; rufărie de pat; pat astfel pregătit. ◊ Expr. A cădea (sau a pica) la așternut = (la ghicitul în cărți) a prevesti venirea cuiva (străin) în casă. ♦ (Concr.) Culcuș (pentru animale). ♦ (Tipogr.) Înveliș de materiale elastice cu care se acoperă cilindrul preselor de tipar. – V. așterne. substantiv neutru așternut

AȘTERNÚT, așternuturi, s. n. 1. Totalitatea obiectelor cu care se pregătește patul (sau locul) pentru dormit (rufe de pat, plapumă etc.); pat astfel pregătit. Mătușă Anghelină, i-a zis tata... să gătești așternutul pentru cumnatul nostru. SADOVEANU, N. F. 16. Vreau să-mi pun sub așternut Busuioc și mintă. TOMA, C. V. 94. Din acestea cată vînătorii să-și întocmească culcuș și cină, dacă cumva n-au avut grijă a-și aduce așternut și merinde în căruțe. ODOBESCU, S. III 18. Cum a venit împăratul de la vînătoare și s-a pus în așternut, hîrca i-a și trimis laptele. CREANGĂ, P. 97. ◊ Culcuș (făcut din paie, din mușchi etc.) pentru animale. ◊ F i g. Strat. [Mirele] a pus să se aștearnă, pe drumul de la biserică la castel, praf de zahăr. Mult zahăr. Un așternut gros de aproape un metru. PAS, L. I 121. 2. (Regional) Cergă, țol, covor țărănesc. Blană lungă, moale. Cu samur în poale Și un așternut Cu aur țesut. ALECSANDRI, P. P. 121. 3. Îmbrăcăminte de hîrtie, de carton sau de cauciuc a cilindrului și a fundamentului de presiune la mașinile de tipar. substantiv neutru așternut

a pica la așternut expr. (d. femei) a avea un raport sexual cu un bărbat. substantiv neutru apicalaașternut

aștérn, -út, a aștérne v. tr. (lat. astérnere. – Să aștearnă. V. strat). Întind, lungesc: a așterne mantaŭa pe pămînt. Pregătesc: a așterne patu, masa. Trîntesc: a așterne pe cineva la pămînt. Acoper [!]: a așterne mormîntu cu florĭ, a așterne florĭ pe mormînt. Pavez: a așterne șoseaŭa cu peatră [!]. Redactez: a așterne pe hîrtie o reclamațiune. Fig. Raportez, încondeĭez, daŭ de gol: a așterne un pungaș la judecată. V. refl. Alerg grozav, vorbind de caĭ: s´a așternut drumuluĭ. verb tranzitiv aștern

AȘTÉRNE, aștérn, vb. III. 1. T r a n z. A întinde (un covor, o pătură etc.) pe o suprafață. Peste frunzări toarnă țarină și peste țărînă așterne o rogojină. CREANGĂ, P. 29. [Făt-Frumos] se dete jos de pe cal și-și așternu mantaua pe năsipul încă fierbinte. EMINESCU, N. 24. ◊ Fig. Tractoarele înaintau duduind de-a lungul șoselei așternută pe cîmpie. DUMITRIU, V. L. 116. Sta în picioare, pe prispă, neclintită, așternîndu-și privirea... pe dunga vînătă a drumului. VLAHUȚĂ, O. A. 97. ◊ Refl. (Poetic) Eu priveam la cernerea de fulgi din juru-mi, la covorul alb ca o lînă moale de miel care se așternea pretutindeni. SADOVEANU, O. III 330. Saltă-n scări și-aiurea Fuge iar din crîng. Cîmpi s-aștern în juru-i. TOMA, C. V. 99. Văpaia lungă s-așterne pe sclipitoarele întinderi. VLAHUȚĂ, N. 140. (F i g.) Se așternuse o tăcere, încît se auzea de-afară vuietul plopilor. CAMILAR, TEM. 16. Parcă se așternea o tristeță de pustiu peste locurile acelea. PAS, L. I 72. ♦ A împrăștia, a răspîndi ceva pe jos, așa incit să formeze un strat. A așterne nisip pe cărare. ◊ F i g. Zgomotoasa albie plină de stînci s-a sfîrșit, și de acum înainte cîmpia îi așterne lungi straturi de nisip și humă. BOGZA, C.O. 126. ◊ (Cu inversarea complementelor) A așterne o șosea cu pietriș. A așterne pămîntul cu paie.Refl.: O parte [din semințe] s-așternea pe stîncă și să rodească nu putea. MACEDONSKI, O. I 61. Frunza jos cădea, Pe pămînt se așternea, Parcă venise toamna. ȘEZ. IV 131. (F i g.) Se vor așterne peste noi... Zăpezile uitării. BENIUC, V. 32. 2. Tranz. (Cu privire la așternut, p. ext. la pat) A pregăti pentru culcare. Am primit poruncă... să aștern paturile în cele două odăi de oaspeți. SADOVEANU, N. F. 70. ◊ F i g. Dac-am văst ( = văzut) că nu mai vii... Pusei dorul căpătii, Urîtul mi-l așternui. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 144. ◊ A b s o l. Pe vatră mi-e așternut. JARNÎK- BÎRSEANU, D. 236. Mult bine-mi era la ea, Că-mi așternea la răcoare Și mă-ntreba ce mă doare. ALECSANDRI, P. P. 238. Cum îți vei așterne, așa vei dormi. ♦ (Cu privire la masă) A așeza în ordine pe masă obiectele necesare pentru cei care mănîncă; a pune masa. ◊ Refl. (Despre masă, mai ales în basme) A se acoperi. Masa... se va așterne cu tot felul de mîncări și băuturi. RETEGANUL, P. I 62. 3. Tranz. (Adesea determinat prin «pe hîrtie») A scrie; a compune. Mihai Zaharia începu să aștearnă cuvintele bătrîmdui pe hîrtie, sub privirile aprinse ale țăranilor. MIHALE, O. 524. Cine știe pana a mînui să scrie din nou ce se află așternut aici. PAS, L. I 133. ♦ F i g. (Rar, cu privire la o pîră, un plan etc.) A desfășura în fața cuiva, a expune. În curte la Mihnea-vodă, Nemerit-a, Poposit-a, Măre, trei moșnegi bătrîni... Și pîrăsc pe Dobrișan Naintea lui Mihnea-vodă. Și din gură ce-i spunea, Pîra cum își așternea? TEODORESCU, P. P. 473. 4. Refl. (Despre persoane, mai ales determinat prin «la pămînt» sau « pe jos ») A se întinde orizontal, a se culca la pămînt în toată lungimea sa. Plutonul se așternu la pămînt. CAMILAR, N. I 73. Se așternea de-a lungul, în marginea șesului, și sta multă vreme cu fața în soare, cu degetele încleștate sub ceafă și cu ochii pe jumătate deschiși. VLAHUȚĂ, O. A. 102. ◊ Tranz. Ostașii îl aduseră mort, îl așternuseră în zăpadă. DUMITRIU, N. 199. ♦ F i g. (Despre cal, de obicei determinat prin « drumului » sau « la drum », mai rar prin « vîntului », « cîmpului » etc.) A fugi foarte repede. Ci fie-așa! Pegasul meu, așterne-te la drum. BENIUC, V. 39. Cum iei pămîntul în galop Și cum te-așterni ca un potop De trăsnete-n pustiu! COȘBUC, P. I 112. Fug caii duși de spaimă și vîntului s-aștern. EMINESCU, O. I 98. Alei, murgul meu voinic! Așterne-te drumului Ca și iarba cîmpul la La suflarea vîntului! ALECSANDRI, P. P. 74. ◊ (Despre călăreți) În lumina revărsatului de zi, cei cinci cazaci se așternuseră într-o fugă nebună. SADOVEANU, O. VII 35. ◊ F i g. (Urmat de determinări introduse prin prep. « pe ») A începe cu tot dinadinsul să facă ceva, a se apuca temeinic sau în tihnă de ceva; a se pune, a se așeza pe... Tînărul cronicar foiletonist... se așterne din zi în zi mai fervent pe lucru. VLAHUȚĂ, O. A. 212. Gheorghe se așternea cu tot dinadinsul pe învățătură. VLAHUȚĂ, O. A. I 119. S-au adunat cu toatele la priveghi, și unde nu s-au așternut pe mîncate și pe băute, veselindu-se împreună! CREANGĂ, P. 34. ◊ (Se accentuează durata îndelungată a acțiunii) Și iarăși te-ai așternut, pe ședere, acasă! PAS, Z. I 299. 5. Tranz. A trînti, a culca (pe cineva) la pămînt (printr-o lovitură). [Calul] nimic nu făcea... Numa-n tafturi se umfla Și departe l-azvîrlea, Fierea-ntr-însul cătrănea, Mort pe jos îl așternea. TEODORESCU, P. P. 523. ◊ Expr. (învechit) A așterne pe cineva la scară = a întinde pe cineva pe jos pentru a-l bate. Jeluitorii au umblat fugari prin pădure, de frică, că-i căuta să-i aducă la curte și să-i aștearnă la scară. ȘEZ. IV 18. 6. Tranz. F i g. (Rar) A pune la cale, a unelti, a urzi. Ia, cum sînt unele firi! Tu le faci bine și ele îți aștern moarte! SBIERA, P. 86. verb tranzitiv așterne

așterné (aștérn, așternút), vb.1. A întinde, a extinde, a expune. – 2. A pune pe hîrtie, a scrie. – 3. A acoperi. – 4. A da jos, a trînti. – 5. (Refl.) A fugi în goana mare (se construiește cu dat.). – 6. (Refl.) A-și petrece timpul cu cineva. – 7. A face patul. – Mr. așternu, aștearnire, megl. ștern, șterniri, istr. (a)șternu. Lat. asternĕre (Cipariu, Gram., 107; Pușcariu 151; Candrea-Dens., 105; REW 8248; DAR); cf. alb. stron, piem. sterni „a pava”, tess. sterni „a întinde paie pe jos vitelor”, sard. isterriri „a desface snopii”, engad. sterner.Der. așternut, s. n. (lenjerie de pat; pat). verb tranzitiv așterne

aștérne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aștérn; conj. prez. 3 să așteárnă; part. așternút verb tranzitiv așterne

AȘTÉRNE, aștérn, vb. III. 1. Tranz. A întinde un covor, o pânză etc. pe o suprafață. ♦ Tranz. și refl. (Adesea fig.) A (se) împrăștia, a (se) răspândi pe jos, așa încât să formeze un strat. 2. Tranz. A pregăti așternutul sau, p. ext., patul pentru culcare. ◊ Expr. Cum îți vei așterne așa vei dormi = după cum știi să-ți orânduiești viața așa vei trăi. ♦ A pune masa. 3. Tranz. A scrie; a compune. ♦ (Rar) A expune în fața cuiva o pâră, un plan etc. Și din gură ce-i spunea, Pâra cum își așternea? (TEODORESCU). 4. Refl. și tranz. A (se) întinde orizontal pe jos, a (se) culca la pământ. Se așternea de-a lungul, în marginea șesului (VLAHUȚĂ). ◊ Expr. (Refl.) A se așterne la drum = a porni la drum lung. A se așterne drumului (sau câmpului etc.) = a fugi sau a merge foarte repede. ♦ Refl. Fig. A se apuca temeinic sau în tihnă de ceva; a se pune, a se așeza pe... Și unde nu s-au așternut pe mâncate și pe băute (CREANGĂ). 5. Tranz. A trânti, a culca pe cineva la pământ (printr-o lovitură). ◊ Expr. (Înv.) A așterne (pe cineva) la scară = a întinde (pe cineva) pe jos pentru a-l bate. – Lat. asternere. verb tranzitiv așterne

așterne v. 1. a întinde de-alungul, a desfășura: a așterne pe cineva la pământ; 2. a pregăti patul, masa; 3. a acoperi: cu fulgi prin neguri câmpii așternea AL.; a așterne cu piatră, a pardosi; a așterne pe hârtie, a scrie; a așterne o plângere, a se jelui; 4. fig. a încondeia, a ponegri: l´am așternut bine; 5. a se întinde, a se lungi; a se așterne drumului (pământului), a alerga în toată fuga (calul): fug caii duși de spaimă și vântului s’aștern EM. [Lat. ASTERNERE]. verb tranzitiv așterne

AȘTÉRNE, aștérn, vb. III. 1. Tranz. A întinde un covor, o pânză etc. pe o suprafață. ♦ Tranz. și refl. (Adesea fig.) A (se) împrăștia, a (se) răspândi pe jos, încât să formeze un strat (care se nivelează). 2. Tranz. A pregăti (și a întinde) așternutul sau, p. ext., patul pentru culcare. ♦ A pregăti pe masă toate cele necesare pentru a mânca. 3. Tranz. A scrie, a compune. 4. Refl. și tranz. A (se) întinde (orizontal) pe jos, a (se) culca la pământ. ♦ Refl. Fig. A se apuca temeinic sau în tihnă de o treabă. ◊ Expr. A se așterne la drum = a porni la drum lung. A se așterne drumului (sau câmpului etc.) = a fugi sau a merge foarte repede. 5. Tranz. A trânti, a culca pe cineva la pământ (printr-o lovitură). ◊ Expr. (Înv.) A așterne (pe cineva) la scară = a întinde (pe cineva) pe jos pentru a-l bate. – Lat. asternere. verb tranzitiv așterne

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului așternut

așternut   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular așternut așternutul
plural așternuturi așternuturile
genitiv-dativ singular așternut așternutului
plural așternuturi așternuturilor
așternut   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular așternut așternutul așternu așternuta
plural așternuți așternuții așternute așternutele
genitiv-dativ singular așternut așternutului așternute așternutei
plural așternuți așternuților așternute așternutelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z