Zefir definitie

ZEFÍR s.m. Vânt de apus, călduț, care suflă primăvara; (p. ext.) vânt cald, plăcut; adiere. [Cf. fr. zéphyr, lat. zephyrus, gr. zephyros]. substantiv masculinzefir

zefír (-ri), s. m. – Boare, briză. – Mr. zefir. Fr. zéphyre, și înainte (sec. XIX), din ngr. ζέφυρος. substantiv masculinzefir

zefír1 (vânt) s. m., pl. zefíri substantiv masculinzefir

zefír2 (țesătură) s. n., (sorturi) pl. zefíruri substantiv masculinzefir

ZEFÍR1 s. m. Vânt lin, călduț, care suflă primăvara dinspre apus; p. ext. adiere. – Fr. zéphyr (lat. lit. zephyrus). substantiv masculinzefir

zefir m. 1. vânt de apus; 2. orice vânt dulce și plăcut: zefirii ce adie cânturi dulci ca un fior; EM. substantiv masculinzefir

ZEFÍR, (1) zefiri, s. m., (2) zefiruri, s. n. 1. S. m. Vânt slab, călduț, care suflă primăvara dinspre apus; p. gener. vânt cald, plăcut; adiere. 2. S. n. Țesătură ușoară de bumbac mercerizat, de o singură culoare sau cu dungi colorate, din care se confecționează obiecte de lenjerie; (la pl.) diverse sorturi din această țesătură. – Din fr. zéphyr, lat. zephyrus. substantiv masculinzefir

ZEFÍR s.n. Țesătură ușoară de bumbac, întrebuințată la confecționarea cămășilor, a bluzelor etc. [Pl. -ruri, -re. / < fr. zéphyre, cf. lat. zephyrus, gr. zephyros]. substantiv neutruzefir

ZEFÍR s. n. 1. vânt de apus, călduț, care suflă primăvara; (p. ext.) adiere. 2. țesătură ușoară de bumbac, pentru cămăși, bluze etc. (< fr. zephyr, lat. zephyrus) substantiv neutruzefir

ZEFÍR2, zefiruri, s. n. Țesătură ușoară de bumbac mercerizat, de o singură culoare sau cu dungi colorate; (la pl.) diverse sorturi din această țesătură. – Fr. zéphir, zéphyre. substantiv neutruzefir

zefir n. un fel de ațică. substantiv neutruzefir

ZEFÍR, (1) zefiri, s. m., (2) zefiruri, s. n. 1. S. m. Vânt slab, călduț, care suflă primăvara dinspre apus; p. gener. vânt cald, plăcut; adiere. 2. S. n. Țesătură ușoară de bumbac mercerizat, de o singură culoare sau cu dungi colorate, din care se confecționează obiecte de lenjerie; (la pl.) diverse sorturi din această țesătură. – Din fr. zéphyr, lat. zephyrus. substantiv neutruzefir

*zéfir n., pl. inuz. e, ca crivețe, ĭar ca nume de zeŭ e m. (lat. zéphyrus, d. vgr. zéphyros). 1. La ceĭ vechĭ, vînt lin din apus. 2. Azĭ. Boare, abureală, adiere, vînt lin și plăcut. 3. (după fr. zéphyr, greșit acc. zefír). Un fel de pînză de bumbac colorată din care se fac maĭ ales cămășĭ bărbăteștĭ de zi. substantiv neutruzefir

Zefir = Zephyrus. temporarzefir

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiZefir

Zefir   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zefir zefirul
plural zefiruri zefirele
genitiv-dativ singular zefir zefirului
plural zefire zefirurilor
Zefir   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zefir zefirul
plural zefiruri zefirele
genitiv-dativ singular zefir zefirului
plural zefire zefirurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z