vărátic1 adj. m., pl. vărátici; f. vărátică, pl. vărátice adjectivvăratic
vărátic (est) și -ec (vest), -ă adj. (d. vară 1). De vară: strugurĭ văraticĭ. S. n., pl. e. Locu unde vitele pasc vara. Plata pășunatuluĭ în acest loc. adjectivvăratic
văratic a. de vară: umplu aerul văratic de mireasmă și ninsoare EM. ║ n. locul unde vitele pasc vara și plata pentru pășunatul lor. adjectivvăratic
VĂRÁTIC, -Ă, văratici, -ce, adj., s. n. I. Adj. De vară, specific verii. ♦ (Despre plante, fructe etc.) Care se dezvoltă, se coace vara; timpuriu. II. S. n. 1. Locul unde sunt duse oile vara la pășunat. 2. (Reg.) Taxă pentru pășunatul vitelor pe locul cuiva în timpul verii; vărat (2). [Var.: vărátec, -ă adj., s. n.] – Vară + suf. -atic. adjectivvăratic
Văratic n. mânăstire de maici în jud. Neamțu, zidită în 1593 sub Ieremia Movilă. Pozițiune încântătoare. temporarvăratic
Văratic | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | văratic | văraticul | văratică | văratica |
plural | văratici | văraticii | văratice | văraticele | |
genitiv-dativ | singular | văratic | văraticului | văratice | văraticei |
plural | văratici | văraticilor | văratice | văraticelor |